Cum să nu-ţi faci prieteni » Luminiţa Paul comentează atacurile lui Gianluigi Quinzi la adresa granzilor tenisului

Juniorul Gianluigi Quinzi îi atacă pe Djokovici, Nadal şi Federer pe tema dopajului. Să nu se aştepte la laude din partea lor de acum!

Eh, poftim, cît de nerecunoscători sînt unii puşti din ziua de azi! Novak Djokovici a întins o mînă ca de la lider ATP generos la tînără speranţă în urmă cu o lună, lăudîndu-l pe cîştigătorul Wimbledonului la juniori. Gianluigi Quinzi, 17 ani. Situat acum pe locul al treilea în ierarhia categoriei lui de vîrstă, dar şi pe poziţia a 384-a în clasamentul ATP, clasamentul celor mari. Şi fiindcă a venit vorba de cei mari, ei bine, micul jucător îi atacă frontal, direct din voleu, cu lejeritatea şi inconştienţa vîrstei sale.

Quinzi, puştiul din Cittadella care are deja 1,88 metri, cu părinţi foşti sportivi, mama schioară şi handbalistă, iar tatăl preşedinte al unui club local de tenis, a ţintit direct la vîrf cînd a fost intervievat zilele trecute de Mediaset. Iar subiectul e sensibil, poate produce oricînd un puseu de urticarie doar cînd e atins: dopajul. "În tenis? Cînd vezi jucători precum Djokovici evoluînd cinci seturi lungi şi apoi revenind a doua zi pe teren şi jucînd cu aceeaşi intensitate, e greu să nu te gîndeşti la ce e mai rău". Au! "Nu spun că Nole sau alt jucător anume se dopează. Nu ştiu. Dar îţi pui întrebări cînd vezi asemenea recuperări". Un "au" mai încet acum. Oricum, ceva îmi spune că puştiul poate să ajungă mai tare ca Federer că de la Novak nu va mai primi laude. Răsplata pentru miere a fost un măr otrăvit.

Dar nu s-a terminat. Am zis Federer? Puteam să zic şi Nadal fiindcă simpaticul Quinzi, serios, chiar e haios!, i-a vîrît pe amîndoi în aceeaşi oală, urcînd tensiunea publicului cititor. "Uitaţi-vă la Nadal şi Federer. Nu-i văd prinşi vreodată, în timp ce tipii de pe locurile 30-40 sînt. Cred că în circuit toţi trebuie să fie trataţi egal cînd vine vorba de doping. Chiar dacă te cheamă Nadal sau Federer. Nu mi se pare că ar fi sfîrşitul tenisului dacă ar fi prinşi. Nu ştiu dacă vreunul dintre ei foloseşte dopingul, dar, după părerea mea, toată lumea trebuie tratată la fel". Au, au sau ay, ay, încă doi de la care nu cred, dragă Gianluigi, că vei auzi prea curînd o vorbă de încurajare.

Acum, vorbind serios şi lăsînd la o parte stupoarea produsă de un discurs atît de candid-virulent, să nu credem că am găsit în cuvintele lui Quinzi confirmarea unor bănuieli universale. Nedumeririle tînărului italian sînt cele ale oricui se uită la tenis, că o face de la televizor, din tribună sau chiar îl practică la un anumit nivel. În realitate, juniorii au accesul în preajma vreunui jucător de top tot atît de restrîns pe cît îl are un spectator obişnuit (doar dacă nu e acceptat în anturaj). La turneele comune, cele de Mare Şlem adică, există vestiare separate, iar acreditările celor mici şi ale apropiaţilor lor nici măcar nu le permit accesul pe anumite terenuri! Aşa că nu avem de-a face cu dezvăluirea unui insider.

Poate că o avea dreptate, total sau parţial, şi intuiţia lui e una extrem de subtilă. Totuşi... În acest caz sinceritatea e depăşită de o lipsă de tact scuzabilă doar din cauza vîrstei. Nu e, de departe, cea mai bună formă de a-ţi face amici în circuit, cu atît mai puţin printre cei mari. Cum te-ar mai putea accepta în preajma lor cînd i-ai acuzat deja fără să-i cunoşti personal? Ar trebui să fie nebuni de-a dreptul!