Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 23 septembrie 2009 00:00
I se spune Pico, e bun amic cu Del Potro şi amîndoi sînt din Tandil. Locul unde jucătorii valoroşi ies pe bandă rulantă
Juan Monaco (25 de ani), fost numărul 11 mondial, se află la a treia participare la BCR Open România. De ieri, are în palmares şi prima victorie, obţinută cu 6-2, 6-4 în faţa brazilianului Julio Silva. Argentinianul a avut o zi încărcată, aflîndu-se după-amiaza pe teren la dublu. E însă într-o bună formă, de joc, dar şi de vorbă.
- Juan, a fost prima ta victorie la Bucureşti. Cum te simţi?
- Daaa, am reuşit! E bine, sînt mulţumit, fericit. Am venit cu chef de joc aici, fiind ultimul turneu din an care se dispută pe suprafaţa mea preferată, zgura. Sper ca, la final, să mai avansez cîteva poziţii.
- Ţi-ai propus un anumit loc pentru finele anului?
- La început mă gîndeam la Top 25. Acum sînt pe 37, dar mai am şapte concursuri de jucat, aşa că mă apropii. Iau totul meci cu meci.
- Vii din deja celebrul oraş Tandil, care produce jucători valoroşi în serie. Care e secretul?
- Secretul? Probabil că ne formăm de mici, e o atmosferă diferită de alte locuri, dar favorabilă tenisului. Avem antrenori buni, care muncesc din greu alături de jucători. Oraş mic, liniştit, se combină totul într-o direcţie bună.
- Ce are Marcelo Gomez special? El v-a pregătit pe toţi.
- Da, şi pe mine, pe Zabaleta, pe Maximo Gonzalez, pe Juan Martin Del Potro. Cred că e caz unic la nivel mondial, din cîte ştiu eu nu există alt antrenor care să fi scos atîţia jucători. Pot să spun că tot ceea ce ştim de la el am învăţat. Toţi păstrăm legătura cu el, cînd mergem în Tandil ne antrenăm la clubul lui, iar el ne spune că mereu vin alţi copii care vor să facă tenis.
- Spuneai că ar mai fi un secret: friptura care se face în Tandil, celebra "asado negro".
- Daaa, am zis asta mai mult în glumă. Nu ştiu, e ceva acolo, carnea, apa, aerul, laptele... Un oraş cu doar 6.000 de locuitori care livrează patru jucători importanţi are o anume magie.
- Îţi place la Bucureşti?
- Da, mă simt bine. Stăm la un hotel aproape de Casa Poporului, care e impresionantă prin mărimea ei. Am ieşit cîţiva dintre noi la restaurant, a fost frumos.
- Eşti bun amic cu Del Potro. Ce spui despre victoria lui la US Open?
- E ceva ce urma să se întîmple, asta e clar! Toţi îi ştim potenţialul, ştim că putea realiza un rezultat mare. Eu, unul, credeam că asta va veni un pic mai tîrziu, nu la 20 de ani. Oricum, e un jucător al cărui acoperiş e cerul şi, continuînd aşa, va ajunge numărul unu mondial.
I se spune Pico, e bun amic cu Del Potro şi amîndoi sînt din Tandil. Locul unde jucătorii valoroşi ies pe bandă rulantă
Juan Monaco (25 de ani), fost numărul 11 mondial, se află la a treia participare la BCR Open România. De ieri, are în palmares şi prima victorie, obţinută cu 6-2, 6-4 în faţa brazilianului Julio Silva. Argentinianul a avut o zi încărcată, aflîndu-se după-amiaza pe teren la dublu. E însă într-o bună formă, de joc, dar şi de vorbă.
- Juan, a fost prima ta victorie la Bucureşti. Cum te simţi?
- Daaa, am reuşit! E bine, sînt mulţumit, fericit. Am venit cu chef de joc aici, fiind ultimul turneu din an care se dispută pe suprafaţa mea preferată, zgura. Sper ca, la final, să mai avansez cîteva poziţii.
- Ţi-ai propus un anumit loc pentru finele anului?
- La început mă gîndeam la Top 25. Acum sînt pe 37, dar mai am şapte concursuri de jucat, aşa că mă apropii. Iau totul meci cu meci.
- Vii din deja celebrul oraş Tandil, care produce jucători valoroşi în serie. Care e secretul?
- Secretul? Probabil că ne formăm de mici, e o atmosferă diferită de alte locuri, dar favorabilă tenisului. Avem antrenori buni, care muncesc din greu alături de jucători. Oraş mic, liniştit, se combină totul într-o direcţie bună.
- Ce are Marcelo Gomez special? El v-a pregătit pe toţi.
- Da, şi pe mine, pe Zabaleta, pe Maximo Gonzalez, pe Juan Martin Del Potro. Cred că e caz unic la nivel mondial, din cîte ştiu eu nu există alt antrenor care să fi scos atîţia jucători. Pot să spun că tot ceea ce ştim de la el am învăţat. Toţi păstrăm legătura cu el, cînd mergem în Tandil ne antrenăm la clubul lui, iar el ne spune că mereu vin alţi copii care vor să facă tenis.
- Spuneai că ar mai fi un secret: friptura care se face în Tandil, celebra "asado negro".
- Daaa, am zis asta mai mult în glumă. Nu ştiu, e ceva acolo, carnea, apa, aerul, laptele... Un oraş cu doar 6.000 de locuitori care livrează patru jucători importanţi are o anume magie.
- Îţi place la Bucureşti?
- Da, mă simt bine. Stăm la un hotel aproape de Casa Poporului, care e impresionantă prin mărimea ei. Am ieşit cîţiva dintre noi la restaurant, a fost frumos.
- Eşti bun amic cu Del Potro. Ce spui despre victoria lui la US Open?
- E ceva ce urma să se întîmple, asta e clar! Toţi îi ştim potenţialul, ştim că putea realiza un rezultat mare. Eu, unul, credeam că asta va veni un pic mai tîrziu, nu la 20 de ani. Oricum, e un jucător al cărui acoperiş e cerul şi, continuînd aşa, va ajunge numărul unu mondial.
