Articol de Luminiţa Paul - Publicat duminica, 27 ianuarie 2019 14:51
Poate greșesc, dar mi se pare că un prim set, nevăzut, al finalei masculine de azi, câștigată de Djokovic în fața lui Nadal, 6-3, 6-2, 6-3, s-a jucat cu un tur înainte.
Când Nadal i-a lăsat 6 game-uri lui Tsitsipas, iar a doua zi Djokovici doar 4 lui Pouille.
Un fir de îndoială, o insinuare subtilă într-o minte altfel puternică, un semn că oricât de bine ar juca, indiferent de forma arătată, sârbul poate veni cu o replică mai bună.
Și așa a fost, amintind de anul 2011 și începutul lui 2012, când reușea 7 victorii consecutive în fața lui Rafa. Pe toate suprafețele, în toate turneele mari.
Novak Djokovici, cel din acest turneu, nu a fost perfect, a avut momente în care s-a enervat pentru lucruri mici, când a mai scăpat frâiele siguranței, dar a fost mult, mult superior atunci când a contat cel mai tare. În finală, contra unui adversar istoric, pe care îl domină din nou.
Cu 15 titluri de Mare Șlem, urcă singur pe treapta a treia all time, după Federer și Nadal. Cine știe unde se va opri pentru că lui, mai mult decât oricui, toate suprafețele îi sunt accesibile.
Un lucru e sigur însă: trăim în epoca cea mai densă în supereroi a tenisului masculin, o epocă spre care ne vom întoarce mereu cu admirație și cu o senzație de incredulitate.
A fost posibil? Da. Încă este.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
){kind=small}
