Articol de GSP - Publicat sambata, 07 octombrie 2017 15:34
Antreprenorul român Octavian Bădescu a trimis Gazetei Sporturilor o opinie prin care afirmă că sportivii de valoare ai țării ar trebui scutiți de impozite
Antreprenor în sectorul serviciilor și investitor în domeniul imobiliar, colaborator al unor publicații precum Ziarul Financiar, wall-street.ro sau Profit, Bădescu afirmă că o soluție ar fi "să fii taxat mai puțin procentual atunci când propria performanță îți generează câștiguri mai mari, pentru a stimula oamenii să câștige ".
Iată, mai jos, textul acestuia:
"Motto: “De bucurii noi rar avurăm parte…” (Cântec pentru Oltenia – Adrian Păunescu)
Mărturisesc că tenisul îl urmăresc doar din când în când, prin urmare nu pot și nu voi scrie despre tenis. Ci despre respect.
Știu că Ilie Năstase a fost numărul 1 mondial în urmă cu aproape 50 de ani. O legendă care a adus României mai mult renume decât miliarde de euro investite în marketing de țară. Am avut șansa de a-l și vedea jucând în Cupa Davis acum vreo 30 și ceva de ani. Am auzit și de Virginia Ruzici. O mai știu pe Irina Spârlea, ne-am bucurat mult când a ajuns pe locul 7 în ierarhia mondială, cu două decenii în urmă. Respect!
De Simona Halep am auzit prima data în contextul în care și-a sacrificat sânii pe altarul tenisului. Ziua în care a fost evident că va deveni o stea. O fată cu o astfel de putere nu putea avea un alt destin.
Am trăit victoriile de la Madrid, finala de acum 3 ani de la Roland Garros, victoria la zero cu Serena, finala din Franța, sfertul de la Wimbledon din acest an și multe alte momente, unele care ne-au produs o nespusă fericire. Pentru toate aceste momente îi mulțumesc Simonei, așa cum i-am mulțumit lui Hagi, lui Popescu sau Nadiei Comaneci – o altă legendă, primul 10 din istoria gimnasticii. Respect!
Astăzi e o zi mare. Simona își ocupă meritatul loc în istorie. Și devine legendă. Numărul 1 mondial.
De câțiva ani încoace, o prezență constantă în primele 10 jucătoare de tenis ale lumii, Simona aduce României în ansamblu, prin extensie tuturor cetățenilor ei, beneficii de imagine incomensurabile.
Într-o lume în care vorbim prea mult despre impozitarea progresivă și despre cât de mult câștiga elitele, fie că sunt din sport, din afaceri, din medicină sau din orice altceva, poate că a venit momentul să se schimbe fundamental atât discursul, cât și abordarea.
Să vorbim despre cât de mult plătesc impozite la stat aceste elite, în raport cu cât consumă acești oameni din serviciile publice. Să vorbim despre cum politicul de la noi și probabil din multe alte locuri înțelege să penalizeze performanța, în loc să o trateze așa cum se cuvine.
Oameni ca Simona Halep aduc acestei țări un renume net superior celui adus de strădaniile oricăror oameni ca noi. Și plătesc impozite cu ghiotura, permanent, an de an.
Dar, chiar și în anul în care ajungi numărul 1 mondial, să plătești din câștigurile tale taxe de câteva milioane de euro către bugetul țării căreia îi aduci oricum un renume de neprețuit ? Câte ajutoare de stat și câte pensii speciale sunt acordate în această țară, câte milioane de euro sunt deturnate sau risipite aiurea ? Legendele merită premiate și motivate în a fi recunoscătoare acestei țări, din păcate avem prea puține ca să nu o facem.
Poate că a venit deci momentul să vorbim despre nevoia de impozitare regresivă. Să vorbim despre cum poți fi taxat mai puțin procentual atunci când propria performanță îți generează câștiguri mai mari, pentru a stimula oamenii să câștige. Și să vorbim despre cum putem recompensa o legendă, măcar în anul în care devine cea mai bună jucătoare de tenis din lume, statul să îi returneze sau să găsească o formulă pentru a o scuti de impozite.
Măcar atât să facă managementul politic din România pentru o sportivă de elită a acestei țări.
Poate fi un început al unei abordări logice și în respect pentru producătorii de resurse. Și dacă am fi prima țara din lume care decide această, cu atât mai mare ne va fi renumele: România știe să-și răsplătească performerii.
Solidaritate ? Da – cu Simona Halep, legenda din Carpați!
În final, un citat din Simona: “Meciul nu se termină decât atunci când dai mâna la fileu cu adversarul. Eu am întors un meci în favoarea mea chiar și într-o situație în care adversara a avut trei mingi de meci, dar am și fost intoarsă. Trebuie să știi să înveți să câștigi, dar și să pierzi. Atunci când câștigi nu trebuie să te bucuri foarte mult, iar când pierzi să nu te superi prea tare. Asta îmi place la tenis: îți dă șansa să o iei mereu de la capăt.”
Respect, Simona ! Și felicitări!"
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
