Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 15 aprilie 2019 08:54
Mihaela Buzărnescu a vorbit despre atuul principal al echipei României înaintea semifinalei cu Franța.
Într-un fel, semifinala de Cupa Fed începe astăzi, când echipa României ia drumul Rouen-ului. O încercare nemaiîntâlnită până acum pentru o generație care, în ultimii ani, a ținut tenisul românesc sus, în ochii lumii.
La fel ca și celelalte colege, Mihaela Buzărnescu știe ce înseamnă această competiție la nivelurile ei diferite, de la nisipurile mișcătoare ale grupelor inferioare, greu de depășit, până la aerul amețitor al Grupei Mondiale, pe care l-a inspirat și în februarie, la Ostrava. Atunci când team-ul tricolor a învins campioana en titre, Cehia, după o întâlnire cu suspans și emoții imense.
A doua jucătoare română din clasamentul mondial, locul 30, și-a regăsit într-o măsură încurajatoare un nivel de joc apropiat de vârful său chiar aproape de această semifinală și de sezonul de zgură. A avut răbdarea de a reconstrui un edificiu care anul trecut căpăta etaje noi de la o lună sau chiar de la o săptămână la alta.
Accidentarea de la gleznă i-a zdruncinat universul, dar acum e refăcută fizic, iar asta îi dă încredere și în joc. Cum se evaluează Miki în acest moment, cum privește semifinala și cum le descrie pe adversare, pe larg, în cele ce urmează.
Mihaela Buzărnescu alături de fanii români la Ostrava
- Mihaela, cum întâmpini această semifinală de Fed Cup?
- Ca pe o oportunitate foarte bună de a da tot ce putem, să încercăm să ajungem într-o finală, să facem istorie. Mă bucur că sunt parte din echipă și sper să ajut cât pot și să avem un rezultat final pozitiv pentru că asta contează cel mai mult.
„Sunt fete bune!”
- Care crezi că este principalul atu al echipei României?
- Noi, datorită meciurilor jucate și antrenorilor, ne-am unit foarte mult. La întâlnirea cu Cehia pot spune că am fost cea mai unită echipă de când particip eu în cadrul acestei competiții și a fost o atmosferă foarte prielnică unui joc bun pentru că și atmosfera contează foarte mult. Cei din jurul nostru ne-au pus la dispoziție tot ce aveam nevoie. Sper să fie la fel și acum, în Franța, să avem o atmosferă cât mai drăguță și cât mai bună.
- Dar Franța, care ar fi atuul ei? Tu le cunoști pe adversare, te-ai întâlnit cu ele în circuit, dar și în meciurile de club pe care le-ai jucat acolo.
- Da, împotriva lui Pauline Parmentier am jucat în noiembrie la un meci de echipe în Franța. Cu Alize am jucat de curând la Miami și chiar dacă am pierdut în acel meci, am avut minge de a câștiga primul set, jocul meu a fost mult mai bun față de turneele anterioare. Cu ea mă înțeleg foarte bine, suntem prietene, ne ajutăm mult. Cu Caroline Garcia am făcut multe antrenamente în timpul turneelor, o știu de când era junioară. Sunt fete bune. Pe Mladenovic o cunosc, dar nu am avut ocazia să interacționez cu ea. Tot respectul pentru ce au realizat în tenis până acum.
- Cum va fi în deplasare, când te gândești la atmosferă. Pentru că ai mai jucat în asemenea condiții de public potrivnic...
- Vom avea în tribună un public foarte pasionat de tenis. Le place acest sport și suntem deja cu gândul că trebuie să ne obișnuim dinainte cu această galerie. Ne-am adaptat foarte bine în Cehia, am putut face abstracție de tot ce era în jurul nostru. Vom face acest lucru și de această dată, cu siguranță vor fi mai mulți suporteri pentru Franța, dar și noi avem promisiuni că vom avea un public în număr mare, mult mai mare decât în Cehia și abia aștept. Sperăm că vom fi și noi respectate de publicul francez, chiar dacă ei își doresc să câștige echipa lor.
„Am muncit foarte mult în ultimele săptămâni”
- Cum te simți acum din punctul de vedere al tenisului, după perioada mai dificilă pe care ai avut-o la începutul anului? Te-au ajutat turneul de la Charleston și rezultatul de acolo?
- Mă simt bine și mă bucur mult că am reușit în ultimele meciuri să fiu foarte aproape de forma mea de anul trecut. Am fost foarte aproape să câștig împotriva lui Caroline Wozniacki, una dintre jucătoarele foarte greu de învins din cauza jocului ei foarte constant și a faptului că nu renunță niciodată, că scoate mingi imposibile. Ceea ce mi-a demonstrat, mai ales că au fost trei seturi, că am fost acolo și s-a văzut că jocul meu a fost diferit. Sper să pot evolua în continuare la nivelul acesta, cât și la unul mai bun.
-Ce mai lipsește pentru a atinge o formă superioară?
-Sper să fiu sănătoasă pentru că este cel mai important. Sunt mult mai bine ca în trecut pentru că am mai avut situații în care au existat dureri. Am muncit foarte mult în ultimele săptămâni ca să pot să-mi refac jocul pe care-l aveam înainte pentru că din cauza accidentării la gleznă au intervenit mecanismele de autoapărare și reflexele mele. Se vedea din deplasarea mea, care era limitată și involuntar nu realizam acest lucru, dar am lucrat mult și mă bucur că sunt mai bine acum.
A durut-o că nu a găsit înțelegere
- Faptul că ești sută la sută fizic ți-a dat și eliberarea aceea pentru a-ți face jocul?
- Da, sănătatea este esențială. Mă bazam pe lângă celelalte calități și pe o deplasare bună și pregătirea fizică este foarte importantă. Acum am mult mai multă încredere. S-a văzut și prin joc. Îți trebuie răbdare, trebuie să accepți că există și perioade mai neplăcute.
- Te-au afectat însă comentariile făcute de pe margine? Ai ținut să scrii ceva pe Instagram pe această temă.
- Sigur că da, am avut niște momente mai neplăcute. Eu știam ce este în sufletul meu și cât de greu este să revii după o accidentare atât de gravă. Anul trecut se spunea despre mine că sunt printre jucătoarele din România cele mai drăguțe, cele mai modeste și foarte ușor de abordat. Și apoi să nu găsesc înțelegere fiindcă e dificil să revii după o accidentare și pot fi și 20 de înfrângeri consecutive... Deși la un moment dat se va sparge ghinionul și în momentul în care mă voi simți încrezătoare și fizic, și psihic, atunci bilanțul va fi unul pozitiv.
- Cum privești lucrurile acum?
- Oamenii au fost destul de răi și am încercat după aceea să o iau ca atare, mi-am zis că dacă vor continua așa, asta este, respect și ceea ce gândesc și ei și îmi văd de treaba mea. Joc pentru mine și nimeni altcineva nu mă susține în afară de mine și de echipa mea. La bine și la rău, doar ei îmi sunt aproape, așa că nu trebuie să pun la suflet ce spun cei din exterior care poate nu au ajuns să fie nici în primii 500 din lume, darămite să fie top 20!
„Conexiunea e foarte bună”
Recent, Mihaela a început să colaboreze cu Artemon Apostu-Efremov, fost jucător, dar și deja antrenor experimentat. Acesta a făcut ani buni parte din echipa Irinei Begu, în perioada în care ea a atins cele mai bune rezultate. Pentru Buzărnescu, schimbarea pare să fie una binevenită.
„Îmi place mult, conexiunea e foarte bună și mă ajută. Sper să colaborăm o perioadă lungă și să am rezultate cât mai bune. Bineînțeles că tatăl meu a rămas în continuare alături, lui îi datorez tot pentru ce am realizat. Însă este binevenită și o schimbare la un moment dat, când anumite lucruri nu mai sunt la fel. Există și alte experiențe care îmi pot fi benefice și sper ca din colaborarea cu Arti să iasă ceva bun”, a spus Miki.
Ea speră ca Apostu-Efremov să o poată însoți la turnee în mod regulat. „Așa ar fi ideal. La nivelul acesta e nevoie de o echipă mai mare, e nevoie și de un kinetoterapeut și de un preparator fizic... Ca să rămâi să te lupți mereu cu orice jucătoare, trebuie să fii foarte bine pregătită”.
„La întâlnirea cu Cehia am fost cea mai unită echipă de când particip eu în cadrul acestei competiții. A fost o atmosferă foarte prielnică unui joc bun pentru că și atmosfera contează foarte mult”
„Mi-a plăcut zgura verde de la Charleston, m-am adaptat repede și nu am avut probleme. O senzație mult mai mare de alunecare pe teren și sper să fie bine și pe zgura roșie” Mihaela Buzărnescu
Programul Mihaelei Buzărnescu după Fed Cup
Istanbul, Praga, Madrid, Roma, Strasbourg, Roland Garros
2006 e anul în care a debutat Mihaela în Cupa Fed, când România era în Grupa I a Zonei Europa/Africa
3 victorii și 5 înfrângeri este bilanțul ei în competiția pe echipe a tenisului feminin
