Articol de Roxana Fleşeru - Publicat joi, 20 august 2026, 18:15 / Actualizat joi, 20 august 2026 18:35
Antrenorul Paul Annacone (63 de ani), care a lucrat cu Pete Sampras din 1995 până în 2002 și cu Roger Federer din 2010 până în 2013, a făcut o comparație între cei doi într-un material pentru The Athletic. Americanul este în prezent comentator la Tennis Channel și antrenorul lui Taylor Fritz.
Paul Annacone, unul dintre cei mai reputați antrenori de tenis, a scris un material în The Athletic pentru rubrica „Peak”, dedicată aspectelor psihologice ale sportului. Antrenorul american a făcut o comparație din punct de vedere mintal între Roger Federer și Pete Sampras, doi dintre foștii lideri mondiali pe care i-a antrenat.
Americanul a povestit câteva episoade necunoscute despre doi dintre cei mai mari jucători din tenisul masculin. Pete Sampras a câștigat 14 trofee de Mare Șlem și a petrecut 286 de săptămâni ca lider mondial, iar Roger Federer a ajuns la 20 de trofee de Mare Șlem și la 310 săptămâni în fruntea clasamentului ATP. Ambii au dominat perioade lungi de timp, iar Paul Annacone a evidențiat acum câteva diferențe.
„Pete Sampras și cu mine ne pregăteam să jucăm golf în California. Era chiar perioada în care Roger Federer se apropia de recordul lui Pete de 14 titluri de Grand Slam. L-am întrebat pe Pete: «Ce crezi?». Nu voi uita niciodată răspunsul lui. A spus doar: «Știu cât m-a costat să fac toate lucrurile astea. Așa că mi se pare extraordinar»”, a povestit americanul.
Paul Annacone: „Pete avea așteptări foarte mari de la el însuși”
El a continuat: „Pete era complet împăcat cu situația și, într-un fel, asta îl definește. Era mereu motivat de propria percepție asupra lucrurilor pe care voia să le realizeze. Avea așteptări foarte mari de la el însuși și nimeni nu era mai exigent cu propria persoană. Așa că, atunci când Roger, Rafael Nadal și Novak Djokovic au trecut mult peste recordul lui, el a reacționat simplu: «Este extraordinar, sunt pur și simplu prea buni».
7 trofeea câștigat Pete Sampras la Wimbledon
Fiecare om este motivat de lucruri diferite în viață. Iar în sportul nostru, totul este amplificat pentru că ești singur acolo. Există sportivi care sunt adevărate legende în alte discipline, dar Tom Brady avea oameni care îl protejau pe linia ofensivă, iar Michael Jordan avea coechipieri. Tenisul este mai individualist și, într-un fel, mai narcisist. Trebuie să-ți dai seama de ce joci. Trebuie să înțelegi ce te motivează”.
Paul Annacone a mai scris: „Pete a fost motivat încă de la o vârstă fragedă să câștige cât mai multe turnee de Grand Slam. Își dorea recordul și nimic nu avea să-l împiedice să-l obțină. A fost unul dintre puținii oameni capabili să pună atât de multă presiune și să dea o asemenea importanță rezultatului, dar, în același timp, să continue să performeze la cel mai înalt nivel.
Pete știa cine este. După ce a câștigat US Open în 2002, nu a mai jucat niciodată. A fost incredibil să se retragă la 31 de ani. Dar Pete pur și simplu a spus: «Gata. Nu mai am nimic de demonstrat mie însumi. Sunt bine»”.
Paul Annacone: „Lui Roger îi plăcea viața de jucător. Și încă îi place”
Apoi a venit rândul analizei elvețianului: „Roger, desigur, era foarte diferit. Lui Roger îi plăcea viața de jucător. Și încă îi place. Îi plăcea să călătorească prin lume cu familia sa, să cunoască oameni noi, îi plăcea antrenamentul și îi plăceau cinele. Îi plăceau toate micile lucruri care veneau la pachet cu viața unui jucător profesionist de tenis.
18 finale de Mare Șlema jucat Pete Sampras, câștigând 14
Poate suna distractiv, dar vă pot spune că este epuizant. Roger iubea totul. Nu am cunoscut niciodată pe cineva atât de bine echilibrat, în ciuda faptului că trăia într-o existență atât de ieșită din comun. Asta m-a învățat ceva ca antrenor. Fiecare jucător își trăiește cariera în felul său. Important este să știe cine este”.
Tehnicianul a continuat: „Iată o poveste despre Pete: la câteva luni după ce am început să-l antrenez, eram la cină și discutam despre ceea ce voia să îmbunătățească înaintea sezonului pe iarbă, pentru că nu avusese evoluții foarte bune pe zgură în acel an.
Practic, mi-a spus: «Talentul este talent». Când juca la cel mai bun nivel al său, știa că nu va pierde. Dar Pete considera că există și un alt tip de talent. Înțelegea că, dacă juca doar mediocru, putea totuși să câștige în 90% dintre cazuri dacă își ținea mintea sub control — dacă își păstra încrederea, rămânea pozitiv și nu își lăsa emoțiile să-i afecteze evoluția. Era incredibil de calm și încerca mereu să joace bine, dar era atât de bun chiar și atunci când nu juca extraordinar. Indiferent cum juca, reacția lui urma să fie una bună, iar aceasta este o calitate mai importantă. Asta fac atât de bine marii campioni.
Pentru mine, tenisul este o bună metaforă pentru viață. Trebuie să găsești soluții. Este vorba despre a găsi lucrurile pozitive, de a crea optimism, de a rămâne fidel procesului care îți permite să execuți sub presiune. Este aceeași consolidare mintală care îți oferă motivația și convingerea că, indiferent de ceea ce se întâmplă, vei găsi o cale de a crea oportunitatea de a străluci.
8 trofeea câștigat Roger Federer la Wimbledon
Pete era unul dintre puținii oameni capabili pur și simplu să înghită în sec, să iasă pe teren și să spună: «Acesta este motivul pentru care sunt aici, asta este tot ce contează, asta este ceea ce vreau să fac», iar apoi chiar să reușească. Indiferent de meserie, felul în care ești ca om poate avea ecou.”
Pete Sampras și Roger Federer, două abordări diferite
Povestea despre Roger Federer suna așa: „A pierdut în fața lui Djokovic în semifinalele US Open doi ani la rând. S-a întâmplat în 2010 și 2011, iar în ambele meciuri a avut mingi de meci.
Îmi amintesc că am vorbit cu el în acea seară despre dezamăgire și despre cum să treacă peste ea. Dar elprivea deja lucurrile în perspesctivă. A vorbit despre meciurile pe care le câștigase, deși, de fapt, ar fi trebuit să le piardă, și despre faptul că totul era amplificat pentru că se întâmplase într-o semifinală de Grand Slam, dar făcea parte din călătoria lui.
31 de finale de Mare Șlem a juct Roger Federer, câștigând 20
Și, într-adevăr, în anul următor, la Wimbledon, spatele i-a făcut probleme încă din prima săptămână a turneului. În mod normal, nu ar fi trebuit să câștige, dar a venit o întrerupere din cauza ploii, a ieșit de pe teren și era atât de calm. Fizioterapeutul s-a ocupat de el, iar Roger a spus că va încerca să găsească o soluție. A revenit pe teren și a găsit o modalitate de a câștiga meciul. A doua zi nu s-a antrenat, dar a ieșit pe teren și a câștigat și următorul meci. La finalul turneului, ridica trofeul deasupra capului.
Era exact ceea ce îmi spusese cu un an înainte. Trebuie să fii capabil să gestionezi momentele bune și pe cele rele, pentru că știi că vor veni. Cred că Roger era un adevărat maestru în acest sens.
Ascultați discursul lui Roger de la Dartmouth din 2024. De-a lungul întregii sale cariere, a câștigat doar 54% dintre punctele pe care le-a jucat. Îmi place foarte mult acest lucru, pentru că tot ce contează este următorul punct. Dacă ești agent de vânzări, tot ce contează este prima propoziție din următoarea ta prezentare. Acesta este singurul mod de a progresa, să-ți oferi ceea ce eu numesc un simț neobosit al optimismului. Așa era Roger.”
Paul Annacone a povestit și despre o întâlnire privată între cei doi. „Când îl antrenam pe Roger, i-am scos pe el și pe Pete la cină, în Beverly Hills. Pete se retrăsese și era foarte curios în privința lui Roger. Voia să știe de ce îi păsa atât de mult să joace la turnee mai mici. Când Pete era pe final de carieră, nu prea îl interesa să câștige din nou la Viena. Dar Roger, spre final, era în continuare entuziasmat să meargă să joace într-un loc precum Turcia, pentru că poate nu mai fusese niciodată acolo.
Pete l-a întrebat: «De ce faci asta?». Iar Roger a răspuns: «Pentru că îmi place». Încă îmi doresc să fi avut un reportofon pornit în acea seară. Aceia erau cei doi, în esență: Pete își punea mai multă presiune decât oricine altcineva, dar, în același timp, îi plăcea să demonstreze ceva. Roger făcea totul din bucurie și din pasiune. Așa cum am spus, fiecare om își trăiește cariera în felul său”.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
