Articol de Luminiţa Paul, Roxana Fleşeru - Publicat luni, 20 aprilie 2015 00:00
Irinei Begu i-au lipsit două game-uri pentru a aduce un punct echipei "tricolore". În loc de asta, a făcut crampe la gambă şi a terminat meciul cu Françoise Abanda într-un picior.
Apoi, Alexandra Dulgheru a ştiut cum să gestioneze un meci dificil, impunîndu-se cu 6-4, 6-4 în faţa lui Eugenie Bouchard.
Meciul 1: Durere şi neputinţă
Părea un succes la îndemînă. Irina Begu, 33 WTA, mai experimentată, mai completă, a întîlnit-o pe puştoaica în vîrstă de 18 ani Françoise Abanda, 260 WTA, o jucătoare înaltă, cu o forţă deosebită, cu explozie în lovitura de dreapta.
Begu a recuperat rapid un start tremurat de meci, 0-2, iar în faimosul game 7 a făcut break-ul, apoi a închis setul cu un 6-4 logic. Apoi, în actul secund, s-a mers cap la cap, Irina nemaiputînd să frîngă barajul serviciului canadiencei.
Au apărut, în schimb, probleme pentru ea. Dureri în gamba stîngă, întîi sîcîitoare, apoi tot mai apăsate. Abanda a servit pentru set la 5-3, românca a revenit la 5-5, dar a cedat pe final în faţa unei adversare căreia îi creşteau tot mai întinse aripi de încredere, 5-7.
Begu a pornit excelent decisivul: 2-0. La un moment dat însă, la capătul unui schimb încins de mingi, Irina s-a lăsat pe piciorul stîng, fulgerată de durere. Ce a urmat a fost o zbatere, o luptă uneori surdă, alteori sclipitoare, cu adversara, cu suferinţa, cu senzaţia că muşchii n-o ascultă. Abanda s-a dus iar la 5-3, Begu s-a apropiat la 5-4, dar n-a putut mai mult.
Finalul a prins-o pe româncă spărgîndu-şi racheta, iar pe adversară sărind la fel ca Serena Williams după victoria la US Open 2014. Iar România a pornit întîlnirea nu cu 1-0, cum părea logic, ci cu 0-1.
Meciul 2: Revanşă pe teren
Arena "Maurice Richard" răsună de strigăte de încurajare în română. Bucăţile de tricolor din tribună înveselesc atmosfera, chiar dacă abia se încheiase primul meci, cu victoria tinerei Abanda în faţa Irinei Begu. Acum începea altă poveste.
O poveste care începuse, de fapt, pe negîndite, vineri, atunci cînd Eugenie Bouchard a refuzat să dea mîna cu Alexandra Dulgheru după tragerea la sorţi a ordinii meciurilor. Canadianca a explicat că nu obişnuieşte să ureze noroc adversarei, Piti s-a refugiat într-un zîmbet stingher şi o mirare îndreptăţită.
Mereu în frunte
Sîmbătă însă, pe teren, a fost altceva. Venită în ultima clipă alături de echipa de Cupa Fed a Canadei, Bouchard şi-a continuat forma şovăitoare arătată de la începutul anului. A împletit mingi iuţi, agresive, cu greşeli greu de digerat. Observînd zbaterea adversarei, cu planul propriu sclipind tot timpul în minte, Dulgheru a rămas calmă şi adunată.
De două ori a avut un break în faţă în primul set, de tot atîtea ori a fost egalată, dar n-a alimentat nici un pic de frustrare. A luat-o iar dintr-un nevăzut punct zero şi a mai făcut un break, pentru 5-4. A fost cele decisiv pentru că apoi a închis şi actul, cu 6-4.
Meciul a curs în aceeaşi notă: o combinaţie de fragilitate şi explozie din partea lui Bouchard, linişte febrilă, strategie, inimă mare şi plămîni rezistenţi în cazul româncei. Tot Piti a avut avantaj, întîi 2-1 cu break, apoi 4-3.
Nervi oţeliţi
Prima minge de meci s-a insinuat pe serviciul numărului 7 mondial, la 3-5. A scăpat Genie, s-a apropiat la 4-5, iar acolo a început o altă aventură, cea a game-ului cel mai lung din tot meciul. Alexandra a convertit a 5-a şansă de meci, după ce la a treia mingea s-a oprit o clipă pe banda fileului, apoi a picat în terenul ei, a salvat alte două şanse de break, a servit aşi şi duble greşeli, iar la final a izbucnit de bucurie.
S-a îndreptat spre loja unde se aflau antrenorii, mimînd un salut, iar aceştia i-au răspuns ferindu-se în ultima clipă şi făcîndu-se că-şi aranjează părul! O replică ironică la gestul lui Bouchard. După, a venit şi salutul la fileu, apoi bucuria pură şi îmbrăţişările cu colegele. Echipa României rezista la Montréal datorită acestei victorii.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
