Articol de Ionuţ Coman - Publicat sambata, 03 mai 2014 00:00 / Actualizat vineri, 02 mai 2014 20:15
A cucerit două titluri naţionale la seniori, a debutat în Liga Campionilor şi merge cu "naţionala" României de juniori la turneul final al CE U20
La nici 17 ani, Adrian Aciobăniţei trăieşte pe picior mare. Şi la propriu, şi la figurat. Puştiul crescut în curtea campioanei CVM Tomis Constanţa are 1,96 metri şi poartă 47 la încălţări. Mai important, şi-a construit deja un palmares de invidiat. A debutat în prima ligă la doar 14 ani şi jumătate, a strîns două titluri de campion naţional la seniori şi a jucat în cea mai puternică întrecere intercluburi din Europa, Liga Campionilor. În urmă cu o săptămînă, a mai adunat o bilă albă. A condus echipa României sub 20 de ani la o calificare spectaculoasă la turneul final al Campionatului European. Are însă planuri mai mari. Visul său se îndreaptă către o medalie europeană şi un salt către campionatele de top de pe Bătrînul Continent.
Debut ca Dobrin
Născut la Fălticeni, Aciobăniţei a crescut la Botoşani, dar în urmă cu trei ani a traversat ţara şi s-a stabilit pe malul mării, la Constanţa. "Cei de la CVM Tomis m-au remarcat în finala campionatului naţional de speranţe şi m-au întrebat dacă nu vreau să vin la Constanţa. Era o oportunitate prea mare ca să o ratez", îşi aminteşte micul star. Ieşit în evidenţă la meciurile de juniori, a apucat să debuteze în prima ligă la aceeaşi vîrstă ca marele Nicolae Dobrin, 14 ani şi jumătate, într-un meci cu Unirea Dej. Iar contactul cu cei mari l-a marcat: "Am avut emoţii, pentru că nivelul era mult mai ridicat de la juniori. Am pierdut, însă am savurat fiecare moment petrecut pe teren". Prestaţiile sale l-au adus în lotul de seniori, de unde a început să fure meserie cu ajutorul colegilor. "Cel mai mult am învăţat de la Bahov. Mi-a arătat cîteva mişcări şi l-am urmărit în timpul meciurilor, dar am furat cîte ceva şi de la ceilalţi", mărturiseşte Aciobăniţei.
Întîlnire de gradul zero
Actualul sezon i-a mai adus o premieră. Un debut de vis în Liga Campionilor, chiar într-un meci împotriva idolului său, bulgarul Matej Kaziyski. "Împăratul", aşa cum este alintat peste graniţa de la sud. "Pentru mine a fost ca un vis. Îmi venea să mă ciupesc ca să mă conving că este adevărat. Nu am jucat prea mult, dar la final am avut şansa să dau mîna cu Kaziyski. Pînă atunci îl urmărisem doar la televizor sau pe internet şi încercam să-i imit tehnica", povesteşte Aciobăniţei. După duelul cu Halbank Ankara, a fost aruncat în luptă şi în jocul decisiv cu austriecii de la Hypo Tirol Innsbruck. Şi nu a dezamăgit. "Aciobăniţei are nevoie de astfel de meciuri. Este foarte tînăr, are emoţii foarte mari, dar genul acesta de situaţii îl ajută să le controleze", îşi explică alegerea antrenorul Martin Stoev.
Direct la turneul final
Seria succeselor a continuat la "naţionala" de juniori. Privit ca un lider, chiar dacă este cu doi ani mai mic decît coechipierii săi, constănţeanul şi-a intrat perfect în rol la turneul de calificare pentru Campionatul European al reprezentativelor sub 20 de ani, desfăşurat în urmă cu cîteva zile la Piatra-Neamţ. "Tricolorii" au dat peste cap toate calculele hîrtiei şi, după ce au învins în mod aşteptat Norvegia, cu 3-0, şi Danemarca, cu 3-1, au trecut de marea favorită, Spania, cu 3-2, şi au obţinut calificarea direct la turneul final. MVP-ul meciului cu Spania: Aciobăniţei, cu 24 de puncte realizate. "Nici nu ne gîndeam că vom învinge Spania. Ne-a ajutat însă enorm sprijinul publicului, dar mai ales faptul că am fost patru jucători de la CVM Tomis în sextetul de bază. Ne ştim foarte bine şi jocul s-a legat perfect. Acum, ne gîndim chiar la o medalie la turneul final din Cehia, în august. Sau măcar să încheiem în primele cinci clasate", spune cu optimism Aciobăniţei.
Dorinţe la înălţime
Marea speranţă a voleiului românesc şi-a creionat deja un proiect pentru viitor, dar nu se lasă dus de val. "Presiunea este foarte mare, dar trebuie să rezist şi să mă menţin la acelaşi nivel. Am auzit de multe cazuri de sportivi care au făcut senzaţie la juniori şi apoi s-au pierdut. Vreau să mai rămîn cîţiva ani la CVM Tomis, să progresez, iar apoi să mă transfer la un club important din Europa. În acest moment, m-aş gîndi la Turcia, însă lucrurile se schimbă de la an la an în volei", dezvăluie Aciobăniţei. Şi mai are o dorinţă: să mai crească vreo doi centimetri în înălţime, astfel încît să domine fileul cu "torpilele" sale.
Luptă în familie
Medaliat cu aur la seniori, constănţeanul are şansa de a cîştiga încă două titluri naţionale în acest sezon. Primul, la cadeţi, unde CVM Tomis va da piept în turneul final şi cu Baia Mare. Va fi o întîlnire specială, pentru că Adrian se va duela cu fratele său Cătălin, care joacă la băimăreni. Cu un an mai mic, Cătălin punctează şi el la capitolul înălţime, avînd 1,90 metri. În plus, cadeţii grupării de pe malul mării sînt pregătiţi de tatăl celor doi, Cezar. "Va fi un pic ciudat să joc împotriva fratelui meu, dar fie să cîştige cel mai bun!", mărturiseşte Adrian.Va urma turneul final de la juniori, unde CVM Tomis va juca pe teren propriu. "Nu avem cum să ratăm titlul, pentru că sîntem foarte puternici. Am jucat cu echipa de juniori în actualul sezon al ligii secunde de seniori şi am obţinut rezultate bune. Chiar am învins Steaua, la Bucureşti", a explicat Aciobăniţei.
"Punctele mele forte sînt atacul şi serviciul. Ambele în forţă, dar şi cu tehnică. În schimb, mai am de lucrat la preluare"
"Sînt în clasa a 10-a la Liceul cu Program Sportiv, astfel că mai am timp destul pînă la primul examen important. Materia mea preferată este limba română. Probabil şi pentru că mama este profesoară de limba română. Mi-a plăcut mereu să citesc, iar cartea mea favorită este Cireşarii"
"Am jucat şi fotbal vreo patru ani, la Botoşani, dar am ales în cele din urmă voleiul"
