Articol de George Nistor - Publicat miercuri, 18 noiembrie 2026, 00:51 / Actualizat miercuri, 18 noiembrie 2026 01:28
România a pierdut în Bosnia, scor 2-1, la Zenica. N-am cucerit munții care au strâns orașul într-o vale, n-am spart arhitectura brutalistă în care am rămas captivi în repriza secundă și nici furnalele nu ne-au ținut de cald.
În decorul acesta, pigmentat ici-colo cu ură, teii lui Bregovic din „Lipe Cvatu” au înflorit pentru ei. Inimile, tot reci, iar naționala plătește.
Rămâne în urmă un soi de melancolie de marasm balcanic, regretabilă și apăsătoare. Cu ce ne lasă toamna lui Hagi? Concluziile la cald.
Concluzii după Bosnia - România 2-1. Un strop de cinism, în atâta ură
A fost al doilea meci al cinismului ofensiv pentru România, acum în start de partidă, ceea ce noi nu prea am mai reușit din mandatul lui Edi Iordănescu.
Am marcat în minutul 6, după o fază limpede, fără cine știe ce construcție elaborată, și am jucat de la început cu picioarele și mintea proaspete. E un semnal bun pentru meciurile care vor urma. Important este să ne amintim că putem produce asemenea faze.
Nici atmosfera nu ne-a ajutat să respirăm prea mult. Bosniacii au dus anumite momente spre ură, nu spre susținerea echipei lor. E și freamătul unei societăți relativ noi, cu răni încă recente, deschise inevitabil și în tribune.
Nu i-aș acuza pe toți și nici nu vreau să arăt cu degetul spre un stadion întreg pentru câteva sute de supărați care refulează. Și noi îi avem pe ai noștri, trecutul nu e atât de îndepărtat.
Dincolo de atmosferă, rămâne însă o întrebare despre felul în care ne raportăm la echipa națională. „Trebuie să vii cu sufletul!”. Nu, vino să îți revii! Cazurile Man și Bîrligea sunt relevante. Naționala poate fi și locul în care jucătorii își recapătă încrederea, ritmul și forma, apoi se întorc la club cu o altă perspectivă.
Că o recunosc sau nu, pentru unii, convocarea este tocmai șansa de a ieși dintr-o perioadă complicată. Bîrligea a spus-o chiar înaintea partidei: „Sunt mai bine pregătit fizic!”. Ce înseamnă să schimbi mediul! Unul mult mai toxic decât credeam, după cum s-a dovedit în ultimele zile.
Transferat la Frosinone ca o soluție de umplutură, a devenit a doua opțiune și a produs. Acum revine după două meciuri foarte bune la națională.
Ar putea fi și cazul lui Ianis. A alergat mult, i se văd șoldurile mai plinuțe, se simte perioada grea prin care trece. Continui să cred că nu este un jucător sub nivelul naționalei României, chiar și în acest moment, deși unii îl așteaptă la cotitură.
Rațiu. Obiceiul
Nu toți au circumstanțe atenuante. Am avea atâtea să-i reproșăm lui Rațiu, în privința prestațiilor sale la echipa națională, din vara lui 2024 și până acum, încât nu pot reduce discuția la această gafă.
A fost iresponsabil. Nu e doar o chestiune de execuție tehnică, ci și una de ordin elementar. Nu se informează suficient înainte să intervină, nu verifică ce se întâmplă în jurul lui. Asemenea detalii nu sunt opționale.
Dacă la Rayo le stăpânește, încep să cred că toate aceste probleme se nasc din construcția echipei.
În continuarea acestei idei, după meciul cu Polonia, Hagi a promis, fără să-i ceară nimeni, că revine la posesie. Nu a revenit nici cu Bosnia. Sau poate că nu au vrut jucătorii.
Am avut totuși o energie bună, am urcat apărarea în multe momente și am încercat să ținem echipa mai sus. Am coborât și inteligent atunci când ne-am dat seama că nu avem culoarul necesar. Nu am transformat posesia într-o religie.
În schimb, mi-a plăcut curajul lui Hagi de a vrea mai mult.
Patru schimbări până în minutul 64, o intervenție consistentă într-un moment în care Bosnia arăta tot mai bine. Strata, Coman și Corbu au intrat într-un interval de timp dificil, cu adversarii în elan. Se spune că jucătorii cu adevărat mari schimbă destinele partidelor.
Nu-i avem, dar selecționerul trebuie să încerce să-i găsească. E o datorie.

Hagi, ai aflat cât putem!
Înainte să ajung la toate aceste linii trase, mi-aș fi dorit să câștigăm și pentru militarii români din Bosnia, cei care au făcut un gest frumos venind să întâmpine delegația naționalei. Au fost atrași, fără voia lor, într-un spectacol al judecăților pripite creat din pomparea unei știri, ambalată sub forma unei opinii.
Nu cred că trebuie să transformăm orice acțiune într-un test de patriotism și nici să emitem verdicte morale pe baza unor secvențe neorganizate. Avem o grabă teribilă să condamnăm, să împărțim oameni în buni și răi, să găsim vinovați acolo unde uneori există doar o situație pe care nu o cunoaștem în întregul ei.
Până la urmă, și această grabă de a judeca spune ceva despre noi. La fel cum repriza a doua a spus ceva despre tricolori. Am simțit toate acele minute puține pe care ai noștri le-au jucat la nivel mare. Că vrem sau nu, acest picaj trebuie conștientizat.
Avem foarte mulți jucători prieteni cu banca de rezerve, care nu joacă și pentru care echipa națională reprezintă o șansă. Nu putem să ignorăm realitatea prezentului și să ne mirăm apoi că nu avem continuitate, că ne pierdem energia sau că nu putem duce un meci până la capăt.
Rămân cu Hagi! Dacă noi deja știam, după șase meciuri - cam multe, totuși! - a aflat și el cam care sunt limitele noastre, am această speranță. A greșit când a făcut trial-uri în primele partide și a zăpăcit un nucleu care avea nevoie de stabilitate.
Poate că după acest meci va înțelege și că pozițiile sunt poziții. David Matei inter, Florinel Coman vârf sunt utopii pe care nu mai avem timp să le experimentăm. A venit vremea să oprim aceste încercări. Du-ți mai departe, Gică!