Articol de Marius Mărgărit - Publicat miercuri, 29 aprilie 2009 00:00
Andrei Penescu împlineşte 18 ani pe 15 mai. Ieri şi-a văzut părintele o jumătate de oră, la arest: "Era abătut. E nevinovat, nu e pericol public, dar stă închis".
Are o voce matură. Prea matură pentru cei nici 18 ani împliniţi. E elev în clasa a XI-a la liceul "Brătianu" din Piteşti. Peste o lună vin peste el tezele. Andrei Penescu, fiul lui Cornel Penescu, e cel mai tînăr patron de club din Liga I: "O să trec eu şi de teze, şi de tot, dar numai să-l văd pe tata acasă", spune el. Abia atunci vocea îi tremură. E doar un puşti care, de două săptămîni, nu-şi mai poate vedea tatăl decît în arest.
- Andrei, cînd ţi-ai văzut ultima oară tatăl?
- Astăzi (nr. ieri). Pot să-l văd doar o jumătate de oră pe săptămînă. Noroc că medicul arestului i-a dat voie să primească mai multe pachete de acasă. Are probleme cu stomacul. Nu poate să mănînce prăjeală, carne de porc sau de la conserve. Îi trimitem peşte, pui.
- Şi cum se simte?
- Este debusolat. Nu şi-a pierdut speranţa, dar trece timpul, e tot închis şi îi este din ce în ce mai greu. Nu înţelege, nici noi nu înţelegem de ce e ţinut acolo. Eu sînt convins că tata e nevinovat! Dar chiar dacă s-ar demonstra că este, nu merită să stea după gratii. Nu e pericol public. N-a avut nici o altercaţie cu nimeni, nu umbla cu bodyguarzi.
"Eu vorbesc cu jucătorii"
- Ce îţi spune cînd vă întîlniţi?
- Să fiu tare, să fim uniţi între noi. Să am grijă de afaceri, de echipă. Stăm într-o cameră mică, de-o parte şi de alta a unei mese, iar un poliţist ne supraveghează. Cum să vorbeşti prea multe în condiţiile astea? Încerc să nu-l dezamăgesc. Mă ajută şi unchiul, dar şi el este foarte ocupat. Noi sîntem bărbaţii familiei, trebuie să avem grijă de tot.
- La şcoală te mai duci?
- În ultimele două săptămîni am cam lipsit. Dar normal că o să mă duc. Lumea m-a înţeles, profesorii, colegii. Oricui i se poate întîmpla. Dar asta mă doare cel mai mult, că tata stă în arest deşi nu s-a demonstrat nimic împotriva lui.
- Şi la echipă cum e?
- Sînt şi băieţii afectaţi. Merg des la ei, vorbim. Le-am spus să nu-şi facă griji. Echipa asta nu va fi retrogradată! Nu are cum, din moment ce tata e nevinovat! Fotbaliştii trebuie să-şi vadă de joc. Toate primele şi contractele sînt plătite la zi. Trebuie să rezistăm pînă cînd iese tata. Asta e tot ce vreau!
Andrei Penescu împlineşte 18 ani pe 15 mai. Ieri şi-a văzut părintele o jumătate de oră, la arest: "Era abătut. E nevinovat, nu e pericol public, dar stă închis".
Are o voce matură. Prea matură pentru cei nici 18 ani împliniţi. E elev în clasa a XI-a la liceul "Brătianu" din Piteşti. Peste o lună vin peste el tezele. Andrei Penescu, fiul lui Cornel Penescu, e cel mai tînăr patron de club din Liga I: "O să trec eu şi de teze, şi de tot, dar numai să-l văd pe tata acasă", spune el. Abia atunci vocea îi tremură. E doar un puşti care, de două săptămîni, nu-şi mai poate vedea tatăl decît în arest.
- Andrei, cînd ţi-ai văzut ultima oară tatăl?
- Astăzi (nr. ieri). Pot să-l văd doar o jumătate de oră pe săptămînă. Noroc că medicul arestului i-a dat voie să primească mai multe pachete de acasă. Are probleme cu stomacul. Nu poate să mănînce prăjeală, carne de porc sau de la conserve. Îi trimitem peşte, pui.
- Şi cum se simte?
- Este debusolat. Nu şi-a pierdut speranţa, dar trece timpul, e tot închis şi îi este din ce în ce mai greu. Nu înţelege, nici noi nu înţelegem de ce e ţinut acolo. Eu sînt convins că tata e nevinovat! Dar chiar dacă s-ar demonstra că este, nu merită să stea după gratii. Nu e pericol public. N-a avut nici o altercaţie cu nimeni, nu umbla cu bodyguarzi.
"Eu vorbesc cu jucătorii"
- Ce îţi spune cînd vă întîlniţi?
- Să fiu tare, să fim uniţi între noi. Să am grijă de afaceri, de echipă. Stăm într-o cameră mică, de-o parte şi de alta a unei mese, iar un poliţist ne supraveghează. Cum să vorbeşti prea multe în condiţiile astea? Încerc să nu-l dezamăgesc. Mă ajută şi unchiul, dar şi el este foarte ocupat. Noi sîntem bărbaţii familiei, trebuie să avem grijă de tot.
- La şcoală te mai duci?
- În ultimele două săptămîni am cam lipsit. Dar normal că o să mă duc. Lumea m-a înţeles, profesorii, colegii. Oricui i se poate întîmpla. Dar asta mă doare cel mai mult, că tata stă în arest deşi nu s-a demonstrat nimic împotriva lui.
- Şi la echipă cum e?
- Sînt şi băieţii afectaţi. Merg des la ei, vorbim. Le-am spus să nu-şi facă griji. Echipa asta nu va fi retrogradată! Nu are cum, din moment ce tata e nevinovat! Fotbaliştii trebuie să-şi vadă de joc. Toate primele şi contractele sînt plătite la zi. Trebuie să rezistăm pînă cînd iese tata. Asta e tot ce vreau!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
