Articol de Andrei Vochin - Publicat luni, 08 iunie 2009 00:00
Sîmbătă seară, România a întors armele şi a trecut de la 0-3 la 1-0. Cum a fost posibil?
Ei cam la fel, noi alţii
La baltici, 7 dintre titularii de la Cluj au început şi jocul de la Marijampole. Practic, aceeaşi echipă, acelaşi antrenor, Jose Couceiro, şi un sistem de joc puţin mai îndrăzneţ, cu Kalonas mai aproape de Danilevicius. În rest, aceeaşi filosofie: joc bine organizat, disciplinat tactic, echipă reactivă, încercînd să declanşeze rapid contraatacul după capturarea balonului.
La noi, doar 3 dintre perdanţii de la Cluj şi-au mai găsit loc în primul "11": Săpunaru, Rădoi şi Marica. Altă echipă, alt antrenor, Răzvan Lucescu, altă filosofie de joc, în care acoperirea mijlocului terenului e principala ţintă. Unul pentru care implicarea, comunicarea şi responsabilitatea sînt vectorii principali.
Tehnici şi răi
Punctual, trecerea de la 0-3 la 1-0 vine dintr-o altă atitudine. Răzvan nu e Samantha, nu face minuni, ci doar pune totul într-o ordine logică. Începe cu selecţia, mulată pe ideea sa despre fotbal care se poate sintetiza în două idei: grijă de minge cînd o avem şi capul în gheata adversarului pentru a o recupera.
Aşa au apărut fotbalişti care pasează curat, precum Ghioane, cel care în tot meciul n-a greşit decît 6 mingi! Continuă cu alegerea primului "11", funcţie de ce arată fiecare la antrenament. Aşa a apărut Apostol titular, în condiţiile în care Răzvan credea luni că acolo va juca Lazăr.
Avem posesie
Se preocupă întîi de jocul nostru. Îl vrea cursiv, din linii frînte, cu pase multe şi bune. Un fel de tiqui-taka al spaniolilor, cu care ne asemănăm cel puţin la media de înălţime. "Cînd ai mingea alergi mai puţin ca adversarul", obişnuieşte să spună. România a avut mingea la Marijampole mai mult ca lituanienii (53%), dar mult mai puţin decît la Cluj, unde echipa lui Piţurcă a avut posesie zdrobitoare (63%).
Diferenţa s-a făcut însă la calitate, pentru că echipa lui Răzvan a făcut o treime din aceste schimburi de mingi în terenul adversarului, în vreme ce în tur ai noştri au jucat 9 mingi din 10 în propriul teren. Priviţi cele două diagrame şi veţi pricepe imediat că fluxul nostru de joc s-a oprit la Cluj undeva în zona centrului, în vreme ce sîmbătă a curs rotund spre zona ofensivă. Rezultatul? Am tras mai mult la poartă ca la Cluj (14 faţă de 11), am avut ocazii mai multe (4 faţă de 3) şi, ce e mai important, am marcat suficient cît să cîştigăm.
Avem agresivitate
"Lituania nu poate învinge decît o echipă relaxată", era convins Răzvan. De aceea a cerut concentrare, agresivitate şi atenţie. În special în momentul în care pierdeam mingea. Ei ne-au surprins la Cluj cu verticalizare imediată şi finalizare aşijderea. Acum, lucrurile n-au mai stat aşa. Cu un mijloc mobil şi rău, ramforsat cu un Dănciulescu generos în efort, cu o linie de fund împingînd ca un piston toată echipa înainte, n-am mai avut emoţii decît la un aut şi la vreo două-trei mingi aruncate în spatele defensivei.
Priviţi celelalte diagrame şi veţi înţelege de ce: pentru că la Cluj baloanele au ajuns la vîrful Danilevicius (nr. 9), în vreme ce la Marijanmpole nu. "Tricolorii" le-au fracturat jocul prin agresivitatea cu care atacau atît omul cu mingea, cît şi pe cel care urma să primească. Şi prin permanentul sprint la recuperare în momentul pierderii balonului. Urmarea? Gazdele n-au avut decît o ocazie în tot meciul!
Sîmbătă seară, România a întors armele şi a trecut de la 0-3 la 1-0. Cum a fost posibil?
Ei cam la fel, noi alţii
La baltici, 7 dintre titularii de la Cluj au început şi jocul de la Marijampole. Practic, aceeaşi echipă, acelaşi antrenor, Jose Couceiro, şi un sistem de joc puţin mai îndrăzneţ, cu Kalonas mai aproape de Danilevicius. În rest, aceeaşi filosofie: joc bine organizat, disciplinat tactic, echipă reactivă, încercînd să declanşeze rapid contraatacul după capturarea balonului.
La noi, doar 3 dintre perdanţii de la Cluj şi-au mai găsit loc în primul "11": Săpunaru, Rădoi şi Marica. Altă echipă, alt antrenor, Răzvan Lucescu, altă filosofie de joc, în care acoperirea mijlocului terenului e principala ţintă. Unul pentru care implicarea, comunicarea şi responsabilitatea sînt vectorii principali.
Tehnici şi răi
Punctual, trecerea de la 0-3 la 1-0 vine dintr-o altă atitudine. Răzvan nu e Samantha, nu face minuni, ci doar pune totul într-o ordine logică. Începe cu selecţia, mulată pe ideea sa despre fotbal care se poate sintetiza în două idei: grijă de minge cînd o avem şi capul în gheata adversarului pentru a o recupera.
Aşa au apărut fotbalişti care pasează curat, precum Ghioane, cel care în tot meciul n-a greşit decît 6 mingi! Continuă cu alegerea primului "11", funcţie de ce arată fiecare la antrenament. Aşa a apărut Apostol titular, în condiţiile în care Răzvan credea luni că acolo va juca Lazăr.
Avem posesie
Se preocupă întîi de jocul nostru. Îl vrea cursiv, din linii frînte, cu pase multe şi bune. Un fel de tiqui-taka al spaniolilor, cu care ne asemănăm cel puţin la media de înălţime. "Cînd ai mingea alergi mai puţin ca adversarul", obişnuieşte să spună. România a avut mingea la Marijampole mai mult ca lituanienii (53%), dar mult mai puţin decît la Cluj, unde echipa lui Piţurcă a avut posesie zdrobitoare (63%).
Diferenţa s-a făcut însă la calitate, pentru că echipa lui Răzvan a făcut o treime din aceste schimburi de mingi în terenul adversarului, în vreme ce în tur ai noştri au jucat 9 mingi din 10 în propriul teren. Priviţi cele două diagrame şi veţi pricepe imediat că fluxul nostru de joc s-a oprit la Cluj undeva în zona centrului, în vreme ce sîmbătă a curs rotund spre zona ofensivă. Rezultatul? Am tras mai mult la poartă ca la Cluj (14 faţă de 11), am avut ocazii mai multe (4 faţă de 3) şi, ce e mai important, am marcat suficient cît să cîştigăm.
Avem agresivitate
"Lituania nu poate învinge decît o echipă relaxată", era convins Răzvan. De aceea a cerut concentrare, agresivitate şi atenţie. În special în momentul în care pierdeam mingea. Ei ne-au surprins la Cluj cu verticalizare imediată şi finalizare aşijderea. Acum, lucrurile n-au mai stat aşa. Cu un mijloc mobil şi rău, ramforsat cu un Dănciulescu generos în efort, cu o linie de fund împingînd ca un piston toată echipa înainte, n-am mai avut emoţii decît la un aut şi la vreo două-trei mingi aruncate în spatele defensivei.
Priviţi celelalte diagrame şi veţi înţelege de ce: pentru că la Cluj baloanele au ajuns la vîrful Danilevicius (nr. 9), în vreme ce la Marijanmpole nu. "Tricolorii" le-au fracturat jocul prin agresivitatea cu care atacau atît omul cu mingea, cît şi pe cel care urma să primească. Şi prin permanentul sprint la recuperare în momentul pierderii balonului. Urmarea? Gazdele n-au avut decît o ocazie în tot meciul!
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
