Golgeterii Mondialului » Mario Kempes - Argentina 1978

Cu doar câteva luni înainte de a se recunoaşte învins într-o memorabilă partidă dintre FC Argeş şi Valencia, în care nu a avut nicio şansă în faţa marelui Gicu Dobrin, Mario Kempes devenea primul jucător din istorie care cucerea Cupa Mondială, titlul de cel mai bun jucător al turneului, cel de golgheter şi marca în marea finală.

După ce „sondase” terenul în urmă cu patru ani, în Germania de Vest, Mario Kempes a făcut un turneu excelent în 1978. Bineînţeles, pentru el şi colegii săi, un factor important a fost şi publicul, Argentina devenind cea de-a treia câştigătoare, din ultimele patru, care cucerea Cupa Mondială pe teren propriu.

Şi, cu toate acestea, Argentina a avut nevoie de golurile lui Kempes pentru a cuceri primul trofeu din istoria ei. Chiar dacă acesta nu a înscris în grupa de foc (Argentina, Italia, Franţa, Ungaria), el  a început sarabanda golurilor în faza a doua a grupelor.

A marcat, mai întâi, o dublă împotriva „bronzului” mondial din urmă cu patru ani, Polonia, echipă care, la Mondialul vest-german, învinsese naţionala „pumelor” cu scorul de 3-2. A urmat marele meci cu Brazilia, încheiat 0-0.

Având în vedere că Brazilia învinsese cu 3-1 Polonia şi cu 3-0 naţionala statului Peru, calculele erau destul de simple : Argentina se califica în finală în cazul în care înscria mai mult de trei goluri în meciul cu peruanii.

Iar Kempes a înţeles acest lucru şi, în minutul 50, scorul era deja 4-0, printre goluri numărându-se şi o „dublă” semnată de vârful „liliecilor” de la Valencia. Până la final, s-au mai înscris două goluri, ambele în poarta lui Ramon Quiroga – cel care a fost acuzat că a facilitat calificarea ţării sale natale, deoarece excentricul portar era născut în Argentina.

Aşa că, spre deliciul fanilor argentinieni, aceştia asistau la cea de-a doua finală în care era implicată echipa naţională albicelestes. Finală pe care aveau să o dispute în faţa Olandei, ţară aflată la a doua ediţie consecutivă în care se califica în ultimul act.

Iar Kempes şi-a confirmat statutul de „vedetă” a echipei Argentinei şi a deschis scorul : mingea a urmat traseul Ardiles – Luque, acesta din urmă i-a pasat decarului argentinian, care a pătruns în careu şi a marcat de la 11 metri, pe sub portarul Jongbloed.

Olanda a egalat prin rezerva Nanninga, vârful „Portocalei Mecanice” ducând scorul la 1-1 cu zece minute înainte de final. Meciul a intrat în prelungiri, iar gazdele îşi dădeau seama că puteau pierde uriaşa ocazie de a câştiga titlul mondial...

Doar că o fază genială a aceluiaşi Kempes a rezolvat, practic, meciul : acesta a trecut fantastic pe lângă doi jucători adverşi, a şutat în Jongbloed, mingea i-a revenit, iar apoi a strecurat-o în poartă printre alţi doi fundaşi, care se aruncaseră disperaţi în faţa atacantului, pe linia porţii.

Bertoni a făcut 3-1 în repriza secundă de prelungiri, iar Kempes, cel care practic a făcut şi cel de-al treilea gol, s-a încununat campion mondial. Graţie golului marcat în prelungiri, el a devenit şi golgheterul competiţiei, cu şase reuşite, una mai mult decât Rensenbrink (Olanda) şi Cubillas (Peru).

Era numit El Matador, şi pe bună dreptate, fiind de două ori consecutiv golgheter al primei ligi din Spania. În plus, jucătorul lui Instituto, Rosario Central, Valencia, River Plate, Hercules, First Viena, VSE St. Polkten, Kremser, Fernandez Vial şi Pelita Jaya (Indonezia) a reuşit să cucerească importante trofee cu echipele de club, dar şi unele individuale, din care amintim: Cupa Regelui, Cupa Cupelor, Supercupa Europei, fotbalistul sud-american al anului.

Modest, acesta declara: „Ţara mea este norocoasă, deoarece produce întotdeauna fotbalişti de calitate. Eu nu sunt decât unul din mulţii jucători care au luat parte la scrierea istoriei fotbalului argentinian”.

Cu toate acestea, Kempes are un loc aparte în galeria starurilor naţionalei Argentinei şi, de ce nu, în cea a Campionatelor Mondiale de Fotbal.