Articol de Andrei Vochin - Publicat duminica, 04 iulie 2010 00:00
Lui Joachim Low Dumnezeu nu i-a oferit harul fotbalistic. A jucat pe la Freiburg, pe la Frankfurt, a prins şi vreo 4 selecţii la U-21, dar n-a ajuns nici măcar o dată în echipa lui naţională. I
-a luat din glezne, dar s-a revanşat la nivelul superior. Graţie unei capacităţi de analiză senzaţionale, a unei inteligenţe ieşite din comun şi a sutelor de ore petrecute în faţa computerului, selecţionerul german a pus pe roate o echipă de puştani care a aşezat Argentina lui Messi la acelaşi nivel cu Australia lui Cahill sau Valeri. Nivelul lui 0-4!
Într-un fel, bombardamentul de ieri, de la Cape Town, căruia i-au căzut victime argentinienii, face bine fotbalului. Nu marketingului din el, ci jocului în sine, care merge mai departe respectînd şi idoli, dar şi strădanie.
Ceea ce i s-a întîmplat marii favorite de peste Ocean e decontul încercării de a pune în fruntea oştilor nu pe cel mai bun strateg, ci pe cel mai destoinic trăgător. Şi nici măcar de acum, ci din urmă cu 25 de ani.
Jucatul şi antrenatul s-au despărţit definitiv de aseară. Dacă nici cînd s-a întîlnit cel mai mare (fost) fotbalist al lumii, Maradona, cu cel mai mare (actual) fotbalist al lumii, Messi, nu s-a putut demonstra contrariul, atunci e clar că avem de a face cu două meserii diferite, iar trecerea de la una la alta nu poate fi făcută nici de cei atinşi de geniu pe dreptunghiul verde.
28 a fost minutul primul şut al Argentinei. În timpul acesta nemţii şutaseră de 5 ori şi marcaseră o dată
Maradona a avut, la ora acestui Mondial, cel mai bogat şi mai valoros fond de jucători argentinieni din toate timpurile. Niciodată, parcă, sud-americanii n-au fost, individual vorbind, mai puternici decît acum. Dacă nici cu această generaţie de cîştigători de Ligă sau Europa League, de triumfători la ultimele două Olimpiade şi în cele mai importante campionate europene nu izbuteşti să faci performanţă la nivel de echipă naţională, atunci e clar că problema nu e pe gazon, ci pe bancă. E doar vina ignoranţei celui pus să gestioneze acest colectiv. Celui fără de reacţie la pauza meciului de ieri, celui care i-a uitat pe bancă îndelung pe Milito sau Aguero, celui care nu i-a convocat pe Zanetti şi Cambiasso, celui care îşi guvernează existenţa nu după reguli, ci după superstiţii.
Concluzia e una singură. Pune mîna pe carte, Diego! Dacă vrei vreodată să ajungi ca Low, munceşte ca Low. Dumnezeu ţi-a dăruit harul jucatului într-o cantitate nemaiîntîlnită la nimeni. Pentru antrenorat mai e nevoie şi de bibliotecă.
Lui Joachim Low Dumnezeu nu i-a oferit harul fotbalistic. A jucat pe la Freiburg, pe la Frankfurt, a prins şi vreo 4 selecţii la U-21, dar n-a ajuns nici măcar o dată în echipa lui naţională. I
-a luat din glezne, dar s-a revanşat la nivelul superior. Graţie unei capacităţi de analiză senzaţionale, a unei inteligenţe ieşite din comun şi a sutelor de ore petrecute în faţa computerului, selecţionerul german a pus pe roate o echipă de puştani care a aşezat Argentina lui Messi la acelaşi nivel cu Australia lui Cahill sau Valeri. Nivelul lui 0-4!
Într-un fel, bombardamentul de ieri, de la Cape Town, căruia i-au căzut victime argentinienii, face bine fotbalului. Nu marketingului din el, ci jocului în sine, care merge mai departe respectînd şi idoli, dar şi strădanie.
Ceea ce i s-a întîmplat marii favorite de peste Ocean e decontul încercării de a pune în fruntea oştilor nu pe cel mai bun strateg, ci pe cel mai destoinic trăgător. Şi nici măcar de acum, ci din urmă cu 25 de ani.
Jucatul şi antrenatul s-au despărţit definitiv de aseară. Dacă nici cînd s-a întîlnit cel mai mare (fost) fotbalist al lumii, Maradona, cu cel mai mare (actual) fotbalist al lumii, Messi, nu s-a putut demonstra contrariul, atunci e clar că avem de a face cu două meserii diferite, iar trecerea de la una la alta nu poate fi făcută nici de cei atinşi de geniu pe dreptunghiul verde.
28 a fost minutul primul şut al Argentinei. În timpul acesta nemţii şutaseră de 5 ori şi marcaseră o dată
Maradona a avut, la ora acestui Mondial, cel mai bogat şi mai valoros fond de jucători argentinieni din toate timpurile. Niciodată, parcă, sud-americanii n-au fost, individual vorbind, mai puternici decît acum. Dacă nici cu această generaţie de cîştigători de Ligă sau Europa League, de triumfători la ultimele două Olimpiade şi în cele mai importante campionate europene nu izbuteşti să faci performanţă la nivel de echipă naţională, atunci e clar că problema nu e pe gazon, ci pe bancă. E doar vina ignoranţei celui pus să gestioneze acest colectiv. Celui fără de reacţie la pauza meciului de ieri, celui care i-a uitat pe bancă îndelung pe Milito sau Aguero, celui care nu i-a convocat pe Zanetti şi Cambiasso, celui care îşi guvernează existenţa nu după reguli, ci după superstiţii.
Concluzia e una singură. Pune mîna pe carte, Diego! Dacă vrei vreodată să ajungi ca Low, munceşte ca Low. Dumnezeu ţi-a dăruit harul jucatului într-o cantitate nemaiîntîlnită la nimeni. Pentru antrenorat mai e nevoie şi de bibliotecă.
Matei Popa la raport: iată ce nu a făcut nici măcar o dată noul portar de la FCSB!
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
