Articol de GSP - Publicat luni, 19 septembrie 2011 00:00 / Actualizat luni, 19 septembrie 2011 16:01
A fost week-end de Cupa Davis. O arenă de corida, Plaza de Toros de Los Califas, în Córdoba, plină ochi cu oameni, 16.900, steaguri şi pete de roşu şi galben. Spania a învins Franţa în semifinale, cu un Nadal devastator pe zgură. O Belgrad Arena gemînd de lume, aproape 20.000, zgomot de voci şi instrumente. Djokovici a jucat accidentat, dar a ales să intre pe teren cu spatele praf pentru că ai lui erau conduşi de Argentina după primele zile. A abandonat însă, chinuit de dureri greu de descris şi de închipuit.
Ocolul Pămîntului într-un sfîrşit de săptămînă continuă. Bucureşti, Kazan, Ramat Hasharon, Potchefstroom (un oraş universitar în nord-vestul Africii de Sud, cu o populaţie de 125.000 de locuitori), Santiago de Chile, Tokyo, Anvers şi Sydney. Nu ne oprim aici. Bratislava, Guayaquil, Hawera, în Noua Zeelandă, Espoo, al doilea oraş al Finlandei, locuri din ce în ce mai îndepărtate pe harta tenisului. S-a jucat peste tot, din America de Sud pînă în Asia, la toate nivelurile, Grupa Mondială sau obscura Grupă IV.
Noi ne-am încercat şansa în faţa Cehiei în baraj. Miza era un loc în seria de elită, acolo unde am tot fost în anii trecuţi, fără a rămîne însă. Sezoane la rînd de trafic într-un sens şi în altul, cu Andrei Pavel lider, cu Victor Hănescu luîndu-i apoi locul, cu Horia Tecău crescînd şi transformîndu-se în jucătorul de dublu valoros care este azi. A fost însă o factură plătită în rate mici şi o posibilă dobîndă uriaşă. Scadenţa sau poate primul ei termen pare să fi venit.
Andrei, de cîtva timp căpitanul nejucător al echipei, e realist. Întotdeauna a fost. Şi ca jucător, nu s-a ferit niciodată să admită cînd a jucat rău, nu s-a ascuns după paravane de scuze. Acum, el ştie că acesta e locul României în Cupa Davis, în Grupa I, Zona Europa-Africa. Că Grupa Mondială e o insulă de lux, cu plaje fine, dar şi cu preţuri prea mari. Andrei e realist, dar şi optimist. Se bucură de faptul că jucătorii s-au înţeles bine între ei, că au acţionat unitar. "Îi aştept să urce mai puternic în joc. Adi Ungur să-şi dea seama că are talent pentru a fi în prima sută, Victor Crivoi să rămînă sănătos, iar Marius Copil, care are 20 de ani, să spargă gheaţa", spune Pavel. Bineînţeles, Victor Hănescu să revină pentru că are încă 3-4 ani buni de jucat, cum zice şi Andrei, Horia să-şi urmeze cariera frumoasă de dublu.
Da, aşa probabil că nu vor fi probleme să rămînem acolo unde sîntem. Sau unde am ajuns. Mai departe însă se întinde o ceaţă groasă. Viitorul nu răzbate, e cale lungă pentru nişte juniori, care au rezultate acum, ca să ajungă la performanţa reală, palpabilă. Vin vremuri grele, anunţate, dar învelite an de an în pînzele speranţei. Speranţa că va răsări cineva de undeva şi va prelungi traiul României în preajma Grupei Mondiale. Pînă cînd asta se va întîmpla, să ne pregătim pentru destinaţii inedite. Ce ziceţi de Asunción, Gimcheon, Glasgow sau Hillerød?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
