Articol de Mirela Neag - Publicat marti, 11 octombrie 2011 00:00 / Actualizat luni, 10 octombrie 2011 22:56
Îmbrăcaţi în tricouri pe care scria "One more angel in heaven", suporteri giurgiuveni de toate vîrstele au păstrat un moment de reculegere pentru Chauncey Hardy
Drumul din Bucureşti spre Giurgiu e ceţos în octombrie. Mai ales noaptea, cu cît te apropii mai mult de Dunăre. Aseară, pîlcuri de lumini ieşeau din oraşul port, oprindu-se unde începe cîmpul: moartea baschetbalistului american i-a cutremurat.
În sala în care sportivii giurgiuveni joacă meciurile de acasă, tricoul lui Chauncey Hardy stă aşezat între drapelul "tricolor" şi stema oraşului. Zeci de copii, juniorii lui CSŞ, bătrîni înlăcrimaţi, primarul Iliescu şi soţia lui, managerul echipei de baschet. Tăcere. La fel de dureroasă precum cea afişată de oamenii legaţi de incidentul tragic. Doar că, de data aceasta, lumina explică totul: candele care ard printre mingi de baschet.
Oamenii aşează flori la intrare, după ce în timpul zilei au ridicat un mic altar în faţa clubului unde Hardy s-a prăbuşit. Revolta din privirile lor e chiar mai adîncă decît durerea. Repetînd stăruitor că vor să fie anonimi, cîţiva îndrăznesc: "Nu putem să vorbim, de furie! Cum să vină poliţia abia la 12 ore după ce copilul ăsta a fost băgat în comă? Cum să îl ţină pe perfuzii, ca şi cum ar fi fost un beţiv? E sinistru, e izbitor!".
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
