Misterul Messi

E misterul talentului nedescifrat şi, tocmai de aceea, greu de urît sau de ignorat. Aflăm asta pe muzică

"Băiatul ăsta e un mister: cum poate fi mereu atît de bun? Există fotbalişti extraordinari care strălucesc într-un meci, apoi nivelul lor urcă şi coboară. Cristiano Ronaldo? Nu ştiu, nu ştiu... E un jucător mare, foarte puternic fizic. Totuşi, Messi e bun tot timpul, fără pauze". Iată ceea ce se poate numi o mărturisire entuziastă, reprodusă zilele trecute în El Mundo Deportivo. Exprimată în cuvinte banale, amestecînd mirare şi admiraţie, combinaţia uzuală a fanilor cînd se raportează la idolii lor.

Tipul îşi dă după urechi părul negru, drept, pieptănat cu cărare pe mijloc. I se oferă o minge lucioasă, roşu cu albastru, culorile Barçei, pe care o bate pe picior aproape 30 de secunde. Olé!, se aude din afara cadrului. El îşi mai trece o dată degetele prin păr şi încheie bucuros şi uşor stingherit mica demonstraţie. Bine că n-a răsturnat reflectorul! Îl cheamă Melendi (de fapt, Ramón Melendi Espina) şi e un rocker spaniol cu influenţe din rumba şi flamenco. A scos deja şase albume, care au însumat vînzări de peste un milion de cópii. Cine ştie deja aceste lucruri să ignore fraza de mai sus. Cine nu, nu.

OK, şi ce ne interesează asta pe noi? Păi, haideţi să vedem. Ne interesează orice e legat de Leo Messi. Şi, prin atingere, de Barça. Cu atît mai mult cu cît cei care vorbesc au şi o oarecare acoperire. Aşa cum îl vedem, bărbos şi tatuat pe jumătate din corp, cu aer de consumator de cocaină şi marijuana (ceea ce a şi fost, de altfel - La comadrona es María la cirujana es Juana... y yo soy el doctor) Melendi ştie ce vorbeşte. E un gurmand al sportului, uneori dincolo de posibilităţile temporale ale cuiva care compune, dă concerte şi mai e şi jurat în emisiunea La Voz.

A şi jucat fotbal la Real Oviedo, "eram mijlocaş", în anii adolescenţei, iar acum, cînd clubul lui e pe buza prăpăstiei financiare, a iniţiat o chetă pentru salvarea de la dezastru. S-a asigurat că ai lui vor rezista pînă-n iunie, ceea ce "e o uşurare". Îi place atît de mult fotbalul încît i-a dedicat o melodie (sentadido en mi sofa veo la champions y la liga). În copilărie s-a împrietenit cu Fernando Alonso, căruia i-a compus piesa El Nano (Fernando es un gigante en un cuerpo de mortal).

Iar Melendi e încîntat de Messi. Nu pare prea original, dar entuziasmul lui e atît de autentic încît anulează clişeul. "Îmi place cum intră pe dreapta, driblează o grămadă de adversari şi îl bate pe portar cum vrea el", spune solistul în El Mundo Deportivo. "Se vede că a jucat pe stradă, că vine de acolo. Harul lui e uluitor".

A mers însă un pic prea departe: "Am spus la un moment dat că Messi mă face să mă bucur, să savurez mai mult decît soţia mea. Habar n-aveţi ce scandal am avut acasă. Încă nu a trecut de tot". Aici trebuie să ne oprim. Şi el la fel. Să rămînem la cuvintele de început. "Băiatul ăsta e un mister: cum poate fi mereu atît de bun?". Răspunsul ar putea să nu vină niciodată. Nici măcar pe note.