Stîngaci, caută energie » "După 7 luni de pauză, Rafa Nadal îşi caută jocul. Sau caută să-l optimizeze"

Ce fel de Rafa am văzut însă săptămîna trecută? Dacă e să ne luăm după varianta glumeaţă a lui Roger Federer, întrebat zilele acestea, la Rotterdam, "văd că e tot stîngaci, iar tricoul lui arăta bine". Atît de mult timp să fi trecut încît Nadal să fie tentat să joace cu dreapta? Nu, e doar o formă amuzant-ironică a lui Roger de a mărturisi că i-a lipsit. Aşa cum a lipsit întregii lumi a tenisului, chiar şi celor care nu-l simpatizează, dar îi apreciază calităţile. Mi se pare că, pe termen lung, Federer s-a raportat la Nadal într-un fel diferit decît a făcut-o faţă de alţi rivali, Djokovici sau Murray, să zicem. Înţepîndu-l uşor, ca un soi de frate vitreg mai mare, dar şi apelînd mereu la el ca exemplu, ca reper, ca imagine.

Rafa cel din Chile nu a fost perfect. Nici n-avea cum să fie. Un pic ruginit pe alocuri, purtîndu-şi bandajul de sub genunchiul stîng drept pavăză. Un pic nerăbdător în alte momente, cînd dragul lui forehand o lua razna sau doar ieşea un pic în afară. Un pic pierdut cîteodată, nesigur pe opţiunile lui, lovind prea scurt sau prea înalt. Dar au fost şi momente în care peste cîştigătorul a 7 Roland Garros-uri s-a pus un celofan şi aşa s-a creat Nadal cel de săptămîna trecută. Nici o diferenţă. Cînd efectul în rachetă e impecabil, cînd forţa e acolo, se transformă în acel tip imbatabil pe zgură, "mission impossible", cum spunea Janko Tipsarevici.

Combinaţia mai trebuie şlefuită. Serviciul a avut clipe de abis. Şi au fost şi momente în care Rafa a ales soluţii necaracteristice lui. Serviciu-voleu, spre exemplu. Sau, asta chiar e incredibil!, să nu alerge după unele mingi. Adică nici măcar să nu ia startul. Pentru a se proteja. Pentru a conserva energie, acea energie care spunea că-i lipseşte din picioare. Pare să fie o strategie nouă, deşi veche. De mult anunţa Nadal, prin voce proprie ori a unchiului Toni, că va încerca să-şi filtreze jocul, să-l facă mai direct, mai puţin fizic. Atît cît se poate. Modificările au fost minime, poate de acum vor cîntări mai mult în tenisul lui.

"Sînt fericit să-l văd înapoi, jucînd în circuit", spune Roger. "Sînt sigur că a strîns multă informaţie despre jocul lui săptămîna trecută. El ştie cît de mult îşi poate forţa corpul acum şi cum să gestioneze situaţia". Apoi a venit şi înţepătura de big step brother: "Am fost surprins că a pierdut finala în faţa unui jucător clasat în afara Top 50". În timpul acesta însă, lumea visează iar la finale de Mare Şlem între Roger şi Rafa. E acea savoare pe care combinaţia Nole-Andy nu o poate livra, cel puţin pînă acum. Dar cu genunchii lui Nadal şi anii lui Federer, s-ar putea să căutăm la nesfîrşit scînteia în trecut. Băieţii de azi au suficientă transpiraţie ca s-o stingă.