Articol de Luminiţa Paul - Publicat vineri, 10 ianuarie 2014 00:00 / Actualizat vineri, 10 ianuarie 2014 10:50
Se apropie Australian Open şi ochii vor fi pe Simona Halep. S-ar putea ca traseul ei să fie deja stabilit în fantezie.
În dimineaţa aceasta s-au tras la sorţi tablourile principale de la Australian Open. Înainte de această operaţiune de durată, că doar sînt 128 de poziţii de ocupat atît la feminin, cît şi la masculin, nu se ştiau decît 4 chestiuni sigure: că în vîrful grilei băieţilor se află Rafael Nadal, în capătul de jos e Novak Djokovici, iar la fete sus de tot se află Serena Williams, iar în partea opusă o găsim de Victoria Azarenka. Restul, de la locul 3 pînă dincolo de 100, e hazard.
Bineînţeles, era curiozitate mare legată de plasarea pe tablou a românilor şi, în special, a Simonei Halep. Acea nerăbdare unică, acea furnicătură plăcută din pupile cînd vizualizezi traseul, cînd depăşeşti cu imaginaţia turul întîi, al doilea, al treilea, deja visezi la a doua săptămînă, elimini capi de serie, sigur, nu înainte de a-i fi evaluat, "asta n-a făcut mare lucru în ultimul timp, ăsteia nu-i place suprafaţa, asta are probleme cu căldura etc", şi... te trezeşti în faţa Serenei, transpirat, cu răsuflarea crepitantă, şi te blochezi.
Ai consumat un întreg turneu în cîteva minute de alergătură vizuală din treaptă în treaptă şi... Şi nimic. Realitatea e, de cele mai multe, covîrşitoare ori, diferită de închipuire. Sau poate, cine ştie?, sub impresia meciului pierdut de Halep în primul tur la Sydney, previziunile nu mai sînt atît de optimiste.
Poate că un traseu scurt, scurtisim, e opţiunea cel mai des încercuită în sondajul imaginaţiei colective. Jucătorii importanţi, aţi observat, nu vorbesc despre adversarul din finală cînd se află abia în turul al treilea. Aşteaptă întîi să ajungă acolo. Pas cu pas, fără să trateze pe nimeni la preţ de reduceri. De cele mai multe ori nici nu se uită pe tablou. E modalitatea cea mai simplă de a-ţi conserva energia, de a-ţi opri gîndurile să trepideze.Dar evoluţia în turneele de Mare Şlem e un punct important şi discutat din trecutul, prezentul şi viitorul Simonei.
Şi ea ştie că acolo trebuie făcut saltul, nici nu are cum să fie altfel. Fără rezultate majore nu ai legitimitate sau nu una deplină. Totuşi, rezultatele ei din a doua parte a lui 2013 au împins discuţiile şi speranţele spre aceste turnee mari. Şi spre un posibil titlu. Halep şi-l doreşte, specialiştii i-l prezic, publicul îl aşteaptă. Asta nu înseamnă însă că va fi neapărat Australian Open 2014.
Întîi şi întîi, Simona trebuie să se acomodeze cu acest statut nou, meritat, de jucătoare aflată în apropierea Top 10. Cu faptul că nu le va mai întîlni pe Serena, pe Na Li, pe Jelena Jankovici sau pe Samantha Stosur din primul sau al doilea tur. Dar şi cu faptul că acum nu mai e "x"-ul din ecuaţie pentru majoritatea adversarelor.
A trecut, într-un interval scurt, abrupt şi cumva gălăgios, cu clopoţei, de la această poziţie incertă, de valoare necoaptă, la cea de pradă. Toată lumea o va cîntări acum pînă la grame şi puncte.Şi pentru ea, Melbourne 2014 va fi ceva nou. Tocmai pentru că ochii o vor urmări avid. Tocmai pentru că îşi doreşte să joace bine. Tocmai pentru că, uneori, începuturile definesc o întreprindere, oricare ar fi ea. Întîi turul 1, apoi mai vedem. Şi totuşi, cu cine a picat?
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
