Andrei Vochin despre ce ar trebui să copieze seniorii lui Piţurcă de la tineretul lui Moldovan: "Material didactic"

Arsene Wenger a fost întrebat odată de ce trebuie să se trezească în fiecare dimineaţă la ora şase şi să plece la jogging, în condiţiile în care lucrează la şi pentru club zilnic, pînă spre miezul nopţii. "Starea fizică a tehnicianului trebuie să fie întotdeauna la un nivel comparabil cu cea a jucătorilor. Pentru că imaginea antrenorului este imaginea echipei", a răspuns omul care sprintează în acelaşi timp şi spre 70 de ani.

"Naţionala" de tineret a României a întors spectaculos rezultatul meciului cu Muntenegru de la 1-3, iar memoria nu mă ajută să găsesc repede un caz similar cu o reprezentativă a noastră într-un meci oficial. Ceea ce am văzut joi pe Ştefan cel Mare nu ne prea este familiar. Dar nu pentru că am fi români, cum i-am auzit pe mulţi. Ci pentru că nu eram pregătiţi mental pentru o astfel de abordare. Trupa de joi a avut umilinţă, dorinţă şi putinţă. Copiii noştri au căpătat, imediat după pauză, privirea aceea de apaş războinic pe care camerele de luat vederi o surprindeau fixînd chipul omului de pe bancă. Cu fiecare intrare hotărîtă a lui Boldor, cu fiecare cursă nebună a lui Bumba, cu fiecare finalizare a lui Puşcă sau Tănase, imaginea de ansamblu a echipei te ducea cu gîndul la cel care dădea gol Angliei la Mondialul din '98 sau Germaniei la Europeanul de peste doi ani. La atacantul care renăştea Timişoara sau ducea Rapidul lui Răzvan în cîrcă pînă în primăvara europeană. La Viorel Moldovan.

Dincolo de schimbările pe care le-a făcut la pauză şi care definesc de regulă un antrenor, marca selecţionerului U21 este tocmai acest spirit de luptă cu care sînt impregnaţi copiii ce vin la lot. Starea aceea de blazare, de corvoadă, de lehamite ce-i însoţea pe unii dintre ei pînă acum a fost înlocuită cu plăcerea revederii, cu credinţa că singurul criteriu de selecţie e valoarea şi cu dorinţa de a mai fura ceva din "grinta" antrenorului. Din toate aceste elemente invizibile publicului larg se creează acel mediu propice performanţei care poate genera, la un moment dat, o asemenea răsturnare de scor.

De regulă, cei mici învaţă de la senori. Puştii primesc materiale didactice cu realizări ale idolilor lor. Cum iese Neuer din poartă, cum se apără Godin, cum şi unde devine agresiv Mascherano, cum bate Cristiano loviturile libere, cum driblează Messi sau cum marchează Ibrahimovici cu călcîiul. Apoi le sînt arătate realizările colegilor lor mai mari. Golurile lui  Marica, execuţiile lui Maxim, ieşirile din apărare ale lui Chiricheş. După episodul de joi de pe Dinamo şi înaintea meciului "naţionalei" mari din Grecia, rolurile se pot schimba. Spiritul, atitudinea, determinarea tinerilor pot deveni material didactic pentru seniori. Pot şi trebuie. Hai, România!

P.S. Joi seară, pe Dinamo au fost numai vreo 300 de spectatori. Misiunea Federaţiei nu e doar aceea de a forma "naţionale" competitive de juniori şi de a propune primei selecţionate jucători de valoare, ci şi de a readuce publicul în tribune. O astfel de atitudine a fotbaliştilor face cît o mie de acţiuni de marketing. Pentru că azi, auzind ce s-a întîmplat alaltăieri, mulţi bucureşteni vor regreta că nu au fost şi ei la meci. Asta e noua strategie a FRF şi de aceea a fost ales un antrenor ca Viorel. Pentru ca suporterul român să primească ceea ce merită. Spectacol, atitudine, determinare. Şi la final, indiferent de scor, să plece acasă satisfăcut că echipa lui de suflet, România, a dat tot ce putea. Adică întîi să oferim şi apoi să cerem omului să ne susţină.