Decăderea unei vedete » Ce se ascunde în spatele ambiţiei lui Fernando Torres după ce a semnat cu AC Milan

Dintr-un veritabil golgeter, Fernando Torres s-a transformat în doar patru ani într-un atacant de care golul nu se mai lipeşte. Care au fost cauzele acestui eşec?
Rege la Atletico şi Liverpool
Fernando Torres şi-a început cariera de fotbalist la Atletico Madrid, grupare la care a şi debutat în fotbalul profesionist. În scurt timp, spaniolul a ajuns vedeta echipei şi a reuşit să marcheze 82 de goluri în 214 meciuri pentru gruparea madrileană. A urmat transferul la Liverpool, grupare la care, de asemenea, Torres şi-a păstrat pofta de gol: 65 de reuşite în 102 meciuri, adică o medie de 0,63 goluri pe meci!

Transferul la Chelsea s-a transformat într-un fiasco: deşi a jucat la fel de multi, 110 partide, numărul de goluri e dezamăgitor: 20 de reuşite. Pe lîngă asta se mai adaugă numeroase ratări incredibile şi partide în care a lustruit banca de rezerve. O reală dezamăgire după o carieră promiţătoare.

Neadaptare şi lipsă de motivaţie
O primă cauză a acestui eşec este faptul că Fernando Torres nu a reuşit niciodată să se adapteze la stilul de joc al lui Chelsea. Spaniolul jucase la echipe în care avea de multe ori statutul de unică vedetă, astfel că tot jocul era construit în jurul lui. Tactica era simplă: echipa construia, el se ocupa de finalizare. Era mereu omul potrivit la locul potrivit. La Chelsea, lucrurile s-au schimbat: aproape toţi jucătorii erau vedete, iar tactica nu s-a mai adaptat stilului lui Torres, ci Torres a fost nevoit să se adapteze la stilul echipei. Asta presupune jucători individualişti, care ţin de balon şi  nu caută să îl pună în evidenţă pe atacant.

Pus pentru prima dată într-o asemenea situaţie, Fernando Torres nu s-a putut adapta şi treptat şi-a pierdut motivaţia. A mai avut mici sclipiri, dar atacantul care speria portarii în perioada petrecută la Liverpool şi Atletico dispăruse complet.

Familie, nu petreceri
De altfel, caracterul diferit al jucătorilor de la Chelsea s-a reflectat şi în viaţa personală a spaniolului. Fernando Torres a fost tot timpul un tip familist, genul de persoană care îşi iubeşte soţia şi adoră să stea cu copii săi. Pe de altă parte, jucătorii de la Chelsea sînt recunoscuţi pentru escapadele de care au parte şi de numeroasele fotomodele care le trec prin pat. Prin urmare, Torres s-a concentrat tot mai mult pe familia lui, iar relaţiile cu coechipierii s-au răcit, lucru văzut şi în timpul jocurilor. Dacă la precedentele echipe, Torres era cel mai căutat de coechipieri pentru pase, acum vîrful trebuia să se descurce singur şi să facă unele faze cu care nu era obişnuit: inclusiv apărarea.

Chelsea, devoratoare de atacanţi
Chiar dacă a adus atacanţi pe bani uriaşi, Chelsea a demonstrat în timp că nu reuşeşte să exploateze talentul şi calităţile vîrfurilor pe care le transferă. Torres nu a fost primul atacant care s-a transformat într-un rateu. Anterior, Adrian Mutu şi Andriy Shevceno trecuseră prin aceeaşi situaţie şi fiecare a ieşit pe uşa din dos de la echipa londoneză, dar din cu totul alte motive. Singurul atacant care a confirmat în ultimii 10 ani a fost ivorianul Didier Drogba.

AC Milan, o nouă şansă
La începutul acestui sezon, Torres a primit o nouă şansă: a fost împrumutat pentru un sezon la AC Milan. "Sînt foarte fericit că am ajuns la Milano. Nu mai am răbdare să efectuez testele medicale, să întîlnesc suporterii şi noii mei colegi de echipă. Abia aştept să încep această nouă aventură", a declarat spaniolul în momentul transferului. În spatele acestui entuziasm se ascunde dorinţa de revenire şi speranţa că de această dată va nimeri la o echipă în care va reuşi să se adapteze.