Theodor Jumătate scrie despre "doi ipocriţi, Mutu şi Dan Petrescu": "Numai bani, bani, bani!"

Şi Mutu, şi Dan Petrescu încearcă să ne păcălească atunci cînd ne explică alegerile făcute. Primul, în trecutul îndepărtat. Al doilea, chiar acum

Mutu putea fi un mare fotbalist, la cît de înzestrat era. MARE DE TOT. Un nume pe care să-l recunoască o lume întreagă, nu doar noi, românii, care ţinem la el pentru că e al nostru. Peste mulţi ani, nimeni nu-şi va mai aduce aminte de vreun "briliant". N-a lăsat nimic memorabil în urmă, nici un trofeu important, nici o performanţă adevărată într-un moment esenţial. Palmaresul lui e şters, aproape nul. A făcut prea multe erori care i-au compromis cariera.

Dan Petrescu putea fi un mare antrenor. Aşa îl vedeam pînă de curînd. Era în ascensiune, acumula informaţii şi urca mereu la o altă treaptă, trecea şi mai sus de la un club la altul. Şi, dintr-o dată, tocmai cînd aşteptam următorul nivel, surpriză! Un pas înapoi, uriaş. Qatar, unde dispari în deşertul fotbalului. De acolo, Premier League nu mai e decît o fantasmă.

Ce îi leagă pe cei doi? Ipocrizia unor explicaţii. Explicaţiile unor alegeri.

Primul spune, într-un interviu apărut recent în Times, The Times, ce a învăţat din "scandalul Cocaina": "Sînt nişte substanţe pe care este interzis să le iei cînd joci fotbal".

E prefăcut şi nu-l mai crede nimeni. Nu avea ce să înveţe. A ştiut întotdeauna ce e interzis, însă nu i-a păsat, nici atunci, la 25 de ani, nici acum, la 35. Nu s-a schimbat deloc în aceşti zece ani, a rămas la fel, implicat în prea multe scandaluri ce i-au influenţat negativ jocul şi imaginea. Şi nu era vorba de "nişte substanţe", ci de un stil de viaţă falimentar. Numai că nu ne-a păcălit pe noi în toată această poveste. S-a păcălit singur.

Pe Dan Petrescu l-am auzit zilele trecute la Dolce Sport: "Eu îmi doresc să rămîn în Qatar, dar depinde de ce îşi doreşte şi conducerea lui Al Arabi". Ce fals sună! Se simte cît de mult vrea să plece. Nu-i place la arabi, nu are nici o motivaţie, nu e nici o satisfacţie să le vorbeşti unor jucători care nu pricep o iotă din ideile tale pentru că sînt atît de limitaţi! Şi cum să-ţi convină cînd eşti pe locul 7 în Qatar? Să fii banal în mijlocul mediocrităţii.

N-ar mai rămîne nici o secundă la Al Arabi dacă nu s-ar fi dus acolo doar pentru "bani, bani, bani", cum zicea Walter Zenga referindu-se la unica atracţie a fotbalului din Golf. Nu speră decît să fie demis cît mai repede ca să le ia şeicilor milioanele. Pentru aceste milioane şi-a pus cariera în pericol. Dar Chelsea nu îşi alege niciodată antrenorul din Qatar. Oricît de "SuperDan" ar fi fost odată.