Articol de GSP - Publicat marti, 16 februarie 2016 00:00
Johnny a crescut în lunca Tisei, la o aruncătură de piatră de Uniunea Sovietică. Nu-i o figură de stil. Seara, când lumea se întorcea de la coasă, își chema amicii și, de pe calea ferată cu ecartament dublu, gașca se întrecea la zvârlit de pietricele peste râu și graniță. Chiar dacă nu era el cel mai bun.
Valentin a crescut la Videle, la câteva stații de personal de București. Cu mingi aruncate spre poartă la Petrolul sau Pamimai, echipele locale. Nu știm și nici nu contează dacă era cel mai bun.
Pe Johnny nu îl chema Ion, ci Nicolai.
Primise supranumele din două motive. Învăța, singur, de pe benzi de magnetofon, limba engleză. Visa să fugă în Statele Unite, să scape de inundații și de sărăcie. Nevoia l-a învățat însă să fie doar un înotător de mit printre munți. Așadar, Johnny Weissmuller al nordului împădurit.
Valentin țintea să joace fotbal la București. Nu știm asta, o bănuim. Cert e că, la 14 ani, a ajuns la CSŞ 2. Apoi, la clubul său favorit, Dinamo. Era 2014.
La inundațiile din 1970, Johnny a primit și el o ofertă. "Dacă treci râul învolburat, îți dau ceasul de la mână!", l-a îmbârligat un bătrân. Adolescentul i-a râs în față. "Pune-l deoparte!". A sărit în apa plină de valuri, în maroniul care aducea butuci și dezastru cu viteză și suspine. Sătenii-l priveau de pe margine.
În decembrie, Mircea Rednic l-a chemat de la încălzire pe Costache. "Haide, Vali, intră!". Mai erau 30 de minute din meciul cu CFR Cluj. Puștiul n-avea cum să refuze.
Johnny putea, dar a exagerat. Un înotător bun, dar nu în șuvoaie istorice. De câteva ori, spuma gălbuie l-a acoperit. După câteva sute de metri, cu un ultim efort, s-a agățat de un pod de fier. Nici ultim efort nu-i figură de stil. Imediat după, Vișeul se vărsa în Tisa. Ar fi fost pierdut.
Duminică seară, Costache părea la fel de insignifiant. În primele faze, ca un paj uscat pe lângă cavalerul Popovici, cârlionțat, parcă proaspăt coborât de pe cal, câștigător de turnir și aclamat de domnițe. În câteva minute, Vali s-a agățat și el. Nu de pod. De un gard de fier. Marcase.
Lumea îl aclama pe Johnny. Pe jumătate leșinat, băiatul s-a târât până la bătrân. "Nu-ți dau ceasul, n-ai trecut apa. Te-ai agățat de pod!".
Lumea îl aclama pe Vali. La fel de șocat.
Asta nu-i o poveste de tipul "Fii ca Ion!" sau, în cazul nostru, "Fii ca Johnny!". Singura asemănare e că ambele sunt reale. Johnny trăiește acum la București, n-a mai fugit în SUA. Are cam 60 de ani, e electrician priceput, mândru de trecutul său, de prezent și viitor. În sat, deși e plecat de ceva vreme, lumea reacționează când aude de numele său. "Cel care a trecut apa".
Și Vali Costache a trecut apa. Însă, spre deosebire de Johnny, Costache are ceasul. Tot ceasul la dispoziție.
Și depinde numai de el dacă lumea îl va ține minte nu doar pentru că a trecut-o.
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
