De ce Simona ar trebui să înceteze să o tot laude pe Serena » "Good God! WTA să pună lacătul pe circuit și să se reprofileze pe baseball!"

• A existat o perioadă când Rafa Nadal era tolerat cu simpatie de fanii lui Roger Federer, deși spaniolul îl bătea cu strigături pe elvețian în majoritatea turneelor de Grand Slam în care se înfruntau. Care era motivul acestui ciudat armistițiu?

  La conferințele de presă ce urmau unor încleștări gigantice, Nadal afișa o mină docilă, plină de rezervă și respect și, complet imprevizibil, se așeza cuminte în corul de aplaudaci al lui Federer. Ținem minte declarațiile clasice: "Sunt cel mai bun număr doi din istorie", "Federer e cel mai mare", "Eu trebuie să muncesc, el e cel mai talentat" etc. A ținut-o așa o perioadă bună de timp, în ciuda contradicției stânjenitoare de pe teren. 

  Apoi, ceva s-a schimbat. Nu e vorba de rezultate, Nadal nu a devenit mai bun în confruntările cu celebrul său rival, ci a continuat să îl turtească la fel de frecvent.

  Nu, spaniolul a trecut printr-o maturizare treptată, o conștientizare a locului său în circuit. Nadal a înțeles că atâta timp cât repetă mantra "Federer e mai cel mai mare", își neglijează propria muncă și se pierde în puseuri de generozitate inutile. Nu e necesar ca un jucător mare să îl laude pe un alt jucător mare cu o frecvență și o stridență cicălitoare, nu ajută pe nimeni, ba mai mult, poate fi efect de bumerang.

  Rafa s-a retras, a mutat atenția pe trofee și a sfârșit chiar prin a-i nega lui Federer statutul neoficial de cel mai bun jucător din istoria tenisului, atunci când l-a felicitat pe Djokovici la Doha pentru "cel mai bun nivel de tenis pe care l-am văzut în toată cariera".

  În schimb, dacă el a avut antidotul pentru jocul excepțional al elvețianului, înapoi pe Pământ, acolo unde Simona Halep dezvoltă un palmares a la Maria Șarapova în confruntările cu Serena, lucrurile nu sunt chiar atât de simple.

[Citește și: "Doamne, ăsta chiar știe să antreneze!!" Fază GENIALĂ cu Darren Cahill și Simona, în tensiunea meciului! Cum a explicat la conferința de presă]

• Există o simpatie evidentă între Simona și Serena. Jucătoarea noastră a tratat-o cu toată curtoazia necesară unui lider autoritar WTA, a aruncat în conferințe tradiționalul compliment #amfostfandemicSerenaWilliams, s-a grăbit să dea din cap aprobator la orice record al americancei.

  Chiar și astăzi, după ce a fost eliminată de la Indian Wells, a venit cu o nouă rafală: "Cred că e cea mai bună jucătoare din lume și știe mereu cum să abordeze oscilațiile scorului. Cred că poate fi mai bună ca anul trecut!". Good God, dacă e mai bună ca într-un an cu 3 turnee de Grand Slam, în care a suferit doar 3 înfrângeri și a câștigat 10.5 milioane de dolari, ar trebui ca WTA să pună lacătul pe circuit și să se reprofileze pe baseball.

  Nu e puțin cam mult? Atmosfera de plenară CC din top 100 WTA poate fi un rezervor de energie pentru americancă, fiindcă, în afara de Șarapova și Azarenka, nimeni nu îndrăznește să pună frână complimentelor exagerate. Simona a arătat că poate avea un joc suficient de consistent cât să îi pună probleme Serenei, dar prin declarațiile pe care le face, pare că se resemnează. E un sabot mental în plus, pe lângă serviciile și dreptele nimicitoare ale adversarei.

  Respectul TREBUIE să existe întotdeauna între două campioane de asemenea calibru. Excesul poate fi inutil, chiar dăunător.

  7-1este scorul în întâlnirile directe, Serena fiind în avantaj clar