EXCLUSIV Roxana Mărăcineanu, Ministrul Sportului din Franța, face o mărturie emoționantă: „Am lăcrimat și eu la imn!” + locurile din România care au impresionat-o

Plecată în Franța, la 9 ani, cu părinții, din România comunistă, unde începuse să facă gimnastică, Roxana Mărăcineanu a reușit o carieră spectaculoasă în natație, culminând cu titlul mondial din 1998, în proba de spate: primul din istoria Hexagonului.

Intrată în politică după încheierea traseului sportiv, a obținut neașteptat un post în Guvernul Edouard Philippe, preluând din septembrie 2018 șefia Ministerului Sportului din țara de adopție.

„Ne-am plimbat în Maramureș, în Apuseni, pe Valea Prahovei”

La începutul acestei săptămâni, a participat la București la un seminar pe teme sportive organizat de Comisia Europeană.

„Mă simt româncă în aceeași măsură în care mă simt franțuzoaică. Am familia în București, vin în vacanțe o dată la doi ani, am vrut să-mi botez copiii în România. Am o legătură naturală cu locul în care m-am născut”, spune Mărăcineanu, flancată permanent de oficiali ai ambasadei și guvernamentali, care-i schițează programul la secundă.

Mărăcineanu are trei copii, Nina (9 ani), Cleo (7 ani) și Kimi (2 ani): „Împreună cu ei am descoperit multe zone plăcute din România. Am fost în Maramureș, în Apuseni, pe Valea Prahovei. Ne-am plimbat mult. Și când eram adolescentă încercam să vizitez locuri după concursurile internaționale, când aveam puțin timp liber”.

„Francezii au învățat handbal și rugby de la români”

La Paris, e implicată în procedurile pentru JO 2024, care vor fi găzduite de orașul de pe Sena: „Ne uităm deja cu atenție la performanțele vizate la competiția de peste cinci ani. Avem multe de ameliorat, trebuie să găsim sponsori și ne preocupă ca această competiție să fie acceptată de populație, să rămână în urma ei beneficii pentru comunitate”.

Amintește despre proiectele din handbal și rugby, neuitând să puncteze că „francezii au învățat de la români aceste două sporturi. Mi-au spus oameni din sistem și m-a impresionat acest lucru”.

„Imnul a cântat și pentru mine”

Există în viața Roxanei Mărăcineanu și un moment sportiv emoționant. La JO Sydney 2000, pierdea aurul olimpic în fața unei românce apărute de nicăieri, Diana Mocanu, care, la 16 ani, uimea cu explozia ei în bazinul australian.

„E adevărat că a avut o ascensiune foarte rapidă, apoi nu a mai apărut mult timp în prim-plan, dar ăsta e sportul. Fiecare o apucă pe drumul său. Sper că e sănătoasă și se simte bine cu viața ei de acum. Sunt convinsă că i-a fost greu și chiar mi-aș dori să o pot întâlni pentru a discuta împreună”, spune Mărăcineanu.

Și adaugă: „Pe podium, am fost emoționată la Sydney, am lăcrimat când a început să se intoneze imnul României. Simțeam că e cumva și imnul meu!”

„A fost o surpriză să o văd pe Halep ajunsă în topul mondial al tenisului. S-a impus ca o mare campioană. Voi încerca să fiu prezentă la semifinala de FedCup de la Rouen, nu știu deocamdată dacă-mi va permite programul, dar sunt convinsă că va fi un meci interesant”Roxana Mărăcineanu

 Repere din cariera lui Mărăcineanu

•  s-a născut la București, pe 7 mai 1975;
•  a plecat împreună cu familia în Franța în 1984 grație tatălui său, inginer de lucrări publice, trimis cu contract în Algeria, de unde au virat-o direct la Marsilia, cerând azil politic;
•  după o perioadă confuză trăită la Paris și în Bretania, familia Mărăcineanu s-a stabilit în Blois, apoi la Mulhouse, unde Roxana a început să practice natația;
•  în 1998, a devenit campioană mondială sub culorile Franței la concursul de la Perth (Australia), iar doi ani mai târziu a obținut argintul la JO Sydney, în proba de 200m spate;
•  s-a retras din activitate în 2004 și a lucrat mulți ani în postura de consultant media pentru prestigioase publicații și posturi TV franceze;
•  a intrat în politică la sfârșitul anilor 2000, a fost consilier regional în Île de France (Paris), iar din toamna anului trecut conduce sportul francez;
•  este căsătorită cu jurnalistul Franck Ballanger

Vezi și: Marius Vizer demisionează de la FR Judo din cauza lui Cozmin Gușă! Scrisoarea de adio