Comentariu de Dan Udrea: „Dacă eşti contra, atunci eşti duşmanul lui Contra!”

După ceea ce am văzut aseară, probabil că trebuie să ne reconsiderăm poziţia. Titlul corect ar putea fi „Contra, pentru noi NU eşti Daum 2. EŞTI Daum 1”.

Nu se poate ca România să ajungă atît de jos încât să tragă de timp cu Malta, iar Tătăruşanu să fie cel mai bun om al nostru împotriva unei echipe care a marcat singurele goluri în toate meciurile din 2019 cu Insulele Feroe!!!

E prea de tot! Malta este o formaţie care n-ar face mai mult de 10 puncte în Liga 1, e una dintre cele mai slabe naţionale care ne-a vizitat vreodată. Şi cu toate acestea, în ultimele 10-15 minute ne-am apărat, am bubuit baloanele şi păream neputincioşi să legăm 3 pase. Chiar am primit şi gol, noroc că a fost ofsaid!

Suntem atât de departe de pretenţiile unei naţionale care să merite prezenţa la Euro, încât e chiar comic să-l auzi pe selecţioner făcînd calcule de genul „dacă batem tot pînă la meciul cu Spania, atunci vom merge la turneul final”.

Şi dacă ar fi să jucăm doar cu Malta tot ar fi o afirmaţie hazardată.
Iar pentru cei care susţin că nu mai avem jucători, că baza de selecţie s-a redus, că adversarele ne sunt superioare, le ofer un exemplu: Finlanda! E aproape de calificare într-o grupă comparabilă cu a noastră. Adică alături de Italia, Bosnia, Grecia, Armenia şi Liechtenstein.

Contra nu-şi asumă nimic din prestaţia hidoasă a naţionalei din aceste preliminarii. Spune că nu se simte apreciat la adevărata lui valoare şi vede un duşman în oricine are îndrăzneala de a critica jocul echipei. Probabil că următorul pe listă va fi Chipciu, care a avut un discurs cu capul sus după chinuitorul şi inesteticul 1-0 de duminică.

Contra e azi selecţioner şi e subiectiv. Poate fi de înţeles. Dar trebuie să-i reamintim ce atitudine curajoasă şi foarte corectă avea atunci când era în pielea ziaristului. Pe parcursul turneului final Euro 2016, Cosmin a fost expert Telekom Sport, alături de Panduru, Rădoi şi Ioan Andone. Atunci, după ultimul meci, 0-1 cu Albania, care ne-a trimis acasă, a avut o reacţie dură la adresa lui Iordănescu, care încerca să ne explice ceea ce încearcă azi Contra: scuzele eterne că n-avem motive să fim pretenţioşi cu naţionala. Atitudinea lui Puiu l-a scos din sărite pe Cosmin.

Iată ce vorbe dure a folosit atunci Contra la adresa selecţionerului:
„După ce l-am ascultat pe antrenor, cred că asta am meritat la acest Euro să fim eliminaţi repede! Un antrenor trebuie să transmită o stare de spirit, un mesaj, ceea ce îşi doreşte o naţiune. Dar dacă noi avem această atitudine... Albanezii ne-au călcat în picioare, ăsta e adevărul! Pentru mine, mesajul transmis de Iordănescu e mai dureros decât înfrângerea. Ce discurs e ăsta? Trebuia să spună că sunt de vină toţi, primul cu el că e antrenor”.

Demn, nu? Şi foarte corect ce susţinea atunci Contra. Doar că, în prezent, Cosmin nu mai e expert, e chiar el selecţioner şi subiectivismul lui e atât de mare încât oricât de prost ar juca naţionala i se pare că cine nu susţine punctul lui de vedere, atunci înseamnă are ceva pesonal cu el. Între 0-1 cu Albania, la un turneu final şi 1-0 cu Malta, cu Tătăruşanu MVP, în mijlocul unor preliminarii, nu e aproape nici o diferenţă. Din păcate, nici măcar în privinţa poziţiei şi explicaţiilor selecţionerilor, chiar dacă îi despart, ca vârstă, un sfert de secol!

Dacă pe Iordănescu nu l-am menajat, dacă pe Daum l-am criticat dur, iar dacă pe Piţurcă l-am nedreptăţit atunci când l-am acuzat violent că nu s-a calificat dintr-o grupă cu Franţa, Italia şi Olanda, atunci, noi ca ziarişti avem datoria să spunem azi că naţionala nu arată deloc bine. Chiar dacă acest lucru îi convine sau nu selecţionerului în funcţie.

Pe Contra l-a deranjat atât de tare coperta Gazetei de sâmbătă încât a avut o atitudine sfidătoare la conferinţă şi a refuzat să răspundă întrebărilor ziarului. E dreptul lui, dar să stea liniştit, Gazeta Sporturilor va continua să existe şi fără răspunsurile lui.

Din păcate, marea nelinişte o avem noi, suporterii naţionalei: că avîndu-l pe el antrenor ne-am cam pierdut speranţa! Exact ca pe vremea lui Daum!