)
Articol de Cătălin Oprişan - Publicat vineri, 09 septembrie 2022 18:39 / Actualizat vineri, 09 septembrie 2022 19:41
În iulie 1966, Elisabeta a II-a acorda Cupa Jules Rimet, trofeul mondial, ”căpitanului” Bobby Moore, care tocmai ”driblase” un cancer
Îi cunoștea, pe scurt, povestea din ultima perioadă. I se spusese că fusese depistat cu un cancer testicular, cu doi ani înainte, în 1964. Orhiectomie. Pierderea unui testicul. Când auzise că e vorba despre "căpitanul" naționalei, cel care urma să conducă trupa din Albion la Campionatul Mondial chiar de acasă, întrebase, oarecum temătoare: "Dar mai poate juca fotbal?".
Boala nu avansase, nu se extinsese, tratamentul fusese făcut oarecum în secret, cu așa ceva nu adunai audiență. "Majestate, celelalte organe nu i-au fost afectate, iar Bobby este un luptător", auzise. "Doamne, ce poveste de viață!", replicase.
În 1966 Elisabeta a II-a avea 40 de ani. Bobby Moore, 25. Mereu le povestise apropiaților că admiră astfel de oameni, dotați cu un munte de voință, care putuseră să treacă peste tot felul de nenorociri. Mai ales un sportiv. Fotbalistul primise banderola într-un mai 1963, la doar a 12-a sa prezență: Johnny Haynes se retrăsese, Jimmy Armfield era accidentat. Cel mai tânăr căpitan din istorie!
Nu putea spune că era topită după fotbal, dar pentru că din a sa țară se dăduse ora exactă în acest sport, nu era indiferentă. Pe la trei ani o urcaseră pe un cal, se împrieteniseră repede. La patru, primise propriul ponei, pe Peggy, de care se atașase enorm. Devenea, treptat, o călăreață de calitate. Englezii iubeau acest lucru, dar Regina știa că nimic nu se compară cu fotbalul.
"England, England!"
Pe 30 iulie 1966 era marea finală. Anglia - Germania Federală, milioane de orgolii. Acceptase din prima, mai ales că ultimul act avea să fie pe "Wembley".
Coborâseră, la început, dimpreună cu prințul consort, pe gazon, pentru a felicita cele două echipe. 96.924 de suflete acolo, 32.300.000 de urmăritori la TV. Povestea e știută: 2-2 la finalul timpului regulamentar, 4-2 victorie Anglia, cu Geoff Hurst autorul unei "triple" și cu faimosul gol - a fost sau n-a fost? - validat de Gottfried Dienst, după cele povestite de "asistentul" Tofiq Bahramov.
Atunci, la final, cu Anglia campioană mondială, Bobby Moore a primit trofeul din mâna sa. Și, în timp ce căpitanul ridica deasupra capului Cupa Jules Rimet, de peste tot se auzea: "England, England!".
Anii aveau să treacă. Bobby Moore, 647 de meciuri pentru West Ham, 108 la naționala Angliei, se stingea în 1993, grav bolnav, după mai multe operații. Avea cu puțin dublul vârstei din faimoasa finală. Casa Regală transmitea, atunci, condoleanțe.
8 septembrie...
De atunci, din 1966, Anglia a mai prins o finală de CE, contra Italiei, și a devenit campioană europeană la feminin, după o victorie contra Germaniei.
Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii a decedat joi. "Regina a murit în pace la Balmoral" a fost anunțul.
Majestatea Sa a patronat cai, a participat, ca spectator, la diferite curse, a acordat trofee la turneele de tenis. Însă englezii consideră, și azi, că pe 30 iulie 1966 a participat la cel mai important eveniment sportiv din viața lor.
Azi, în memoria Reginei, la Hyde Park s-au tras 96 de lovituri de tun, la intervale de zece secunde, câte una pentru fiecare an din viaţa lui Elizabeth a II-a. Acum, Charles al III-lea urmează să fie proclamat în mod oficial rege, în cursul unei reuniuni, la Londra, a Consiliului Succesiunii.
