Portarul Jan, pescar de trăsnete

Din clipa în care Jan Jongbloed a devenit fotbalist profesionist, ceva sau cineva – e mai bine să nu-i rostim numele! – s-a jucat cu viața lui. S-a jucat ridicându-l până în pragul gloriei și prăvălind, apoi, asupra lui pedepse nemăsurate. 

Acum o săptămână, dispariția lui Jongbloed a lăsat în urmă un om sfărâmat și întrebări fără alt răspuns decât: de aia!

Marele portar olandez a început excentric la DWS, o echipă necunoscută. După 4 ani, în 1963, a venit primul trăsnet: DWS a spart monopolul Ajax/PSV/Feyenoord și a câștigat titlul. Cu un portat aberant: în juniorat, Jongbloed începuse ca aripă și a reținut mereu pasiunea pentru jocul cu mingea la picior.

A venit chemarea la națională. Apoi, un trăsnet tăcut: vreme de 12 ani, nimic! Jan și-a văzut de fotbal și, mai ales, de pescuit – prima lui pasiune. 

Însă în 1974, complotul urzit de Rinus Michels și Johan Cruyff împotriva fotbalului de linie era gata. Cu unul din trăsnetele lui teoretico-vizionare, Cruyff i-a explicat lui Michels că Jongbloed are instinct de atacant, iar asta îl face un portar nedeposedabil. Adică un libero în spatele unei apărări care se poate urca la 20-25 metri de poartă.

Johan Cruyff și Jan Jongbloed la naționala Olandei (foto: Imago)

Jongbloed a fost rechemat. A jucat două finale de Mondial și a câștigat rangul de cel mai bun portar al lumii. Ajax l-a cerut imediat și Jongbloed a răspuns cu un trăsnet glumeț: dacă vin la voi, nu mai am timp de pescuit!

În 1981, Jongbloed s-a retras, dar în 1982 i-a trăsnit o idee: și dacă joc la Deventer? Acolo se afla Jongbloed - veteran, independent și, desigur, cu treburi prin careu – în ziua de 23 septembrie 1984. Acolo a primit Jan Jongbloed vestea. Un trăsnet care a lovit cu un trăsnet.

La 100 de km distanță, pe un teren modest din Amsterdam, Eric, fiul lui Jan, juca în poartă pentru DWS, prima echipă a tatălui său. Arbitrul a aruncat moneda în aer și căpitanul-stoper al lui DWS a ales jumătatea de lângă peluza în care știa că se află sora și logodnica lui Eric.

Ploaia a început după 30 de minute. Au urmat tunetele. Stoperul i-a cerut lui Eric o minge la picior și a plecat spre centru. Apoi, s-a auzit ceva cumplit. În careu a intrat o minge de foc. Lovit de trăsnet, Eric a murit pe linia porții.

Jan a primit vestea tot pe linia porții. A plecat spre Amsterdam. Eric a fost înmormântat în echipament de portar. Lângă sicriu, Jan a mai schimbat câteva vorbe cu Michels și Cruyff. Apoi, a intrat în tăcere și a ieșit din fotbal și din logica vieții. 

După un an a făcut un atac de cord. În următorii 40 de ani, a refuzat să vorbească despre fiul lui și jocul acela cu 22 de oameni și o minge care trebuie respinsă de portar.

Asta a fost tot. Portarul pescar de trăsnete nu mai e.