Plafonul lui Dinamo

Se pare că limita salarială care la Dinamo nu poate fi depășită este 10 mii de euro pe lună. Informația e pe surse, au publicat-o colegii de la iAMsport, dar sună atât de natural și de autentic încât parcă o știm de o viață. Sau măcar de vreo doi-trei ani, de când Dinamo a fost preluată de actualul acționariat, s-a redresat oarecum financiar, dar a rămas tot în insolvență și departe de nivelul economic al cluburilor cu care s-a luptat în play-off.

Între logică și utopie

Și dacă povestea cu cel mult 10 mii pe lună e pe surse, suma totală a salariilor cifrată la „puțin peste 200 de mii de euro pe lună” nu mai e zvon, ci realitate rostită limpede, autorul afirmației dintre ghilimele fiind însuși Andrei Nicolescu. A ajunge în play-off cu aceste state de plată e o minune. A face puncte puține în play-off (o singură victorie) e cât se poate de logic. A-ți propune mai mult decât locul șase e de-a dreptul utopic, falansteric și irealizabil.

Selmani, Politic, Homawoo

Se aude că Selmani (golgheterul cu 14 reușite, mutat din vârf de atac pe extrema dreaptă după înregimentarea lui Perica) a cerut 25 de mii de euro pe lună pentru sezonul viitor. Firește că nu i s-a putut onora doleanța și a părăsit echipa.

Homawoo n-a fost nici el prea departe de solicitarea lui Selmani și va pleca și el. Iar toate combinațiile care se țes în jurul lui Politic (morișca aceea amețitoare, cu Antwi, Edjouma și Gele la Dinamo plus 500 de mii de euro, în schimbul lui Dennis la FCSB) se pare că au la bază tot leafa celui în cauză, care la 25 de ani n-ar mai fi plătit din austeritatea alb-roșie, ci din mult mai generoasa pungă roș-albastră.

E bine și-așa, dar nu pentru Dinamo

Acționarii au avut noroc că au angajat un antrenor foarte bun, care a depășit toate așteptările, iar Kopic are dreptate atunci când spune că e lăudabil că jucătorii pe care i-a pregătit sunt căutați, au oferte. Dar acesta nu e un mod de lucru viabil pentru un club cu trecutul lui Dinamo, cu suporterii lui Dinamo, cu aspirațiile lui Dinamo de a redeveni ce a fost.

Pentru a atinge standardul dorit, lui Dinamo îi trebuie și altceva decât jucători care sosesc liberi de contract, care provin de la Șelimbăr și care acceptă salarii de nivel Hermannstadt sau UTA și considerabil sub ceea ce a oferit retrogradata Sepsi.

Valoarea costă!

Cu astfel de jucători și cu astfel de salarii poți face o echipă trudnică, aplicată, cuminte, impecabil pregătită fizic, dar nu poți avea o echipă de valoare, care să se lupte pentru Europa, eventual pentru titlu. Pentru aceste din urmă deziderate, trebuie valoare autentică, iar aceasta e costisitoare, mult peste ceea ce a oferit Dinamo în sezonul încheiat și peste ceea ce preconizează să ofere în campionatul viitor.