Omul căruia Marcel Sabou i-a rupt piciorul a reacționat, la 48 de ore de la vestea decesului fostului mijlocaș de la Dinamo: „I s-a rupt, pe românește, de ceea ce-a făcut”

Evenimentul amintit se întâmpla în anul 1985, când Pușcaș evolua pentru Rapid, în timp ce Sabou își făcea debutul în fotbal la Poli Timișoara. Cele două echipe s-au întâlnit la Timișoara, iar Rapid s-a impus cu 3-1. O intrare extrem de dură a lui Sabou a avut un verdict groaznic pentru Pușcaș: dublă fractură deschisă și cominutivă de tibie și peroneu. Acesta nu a mai putut juca fotbal la nivel profesionist.

Marcel Pușcaș, mesaj după decesul lui Marcel Sabou: „Ce fel de om poți fi să tratezi astfel o problemă și o ființă?”

La 48 de ore de la decesul lui Sabou, Pușcaș și-a amintit, printr-o postare pe Facebook, momentul petrecut în urmă cu 40 de ani:

„Marcel Sabou, o moarte și două destine. Am aflat vestea morții lui Marcel Sabou. Viața ne-a dat intâlnire pe un stadion de fotbal. Se întâmpla pe data 19.09.1985, în urmă cu aproape 40 de ani, într-un meci Poli Timișoara - Rapid (1-3), cu peste 30.000 de oameni în tribună. Aveam 25 de ani neîmpliniți. La începutul reprizei secunde tânărul și debutantul MARCEL SABOU mi-a rupt piciorul după un atac brutal, demn doar de cei capabili interior de așa ceva.

Dublă fractură deschisă și cominutivă de tibie și peroneu a fost diagnosticul. Piciorul mi se ținea doar în piele. Viața mea din acel moment s-a schimbat radical. Pe patul de spital fiind, în Timișoara, eram sedat zilnic. Durerile erau cumplite, iar gândurile și suferința de nedescris. Nu doresc nici dușmanilor să treacă prin astfel de momente. Timp de vreo 10 zile, imberbul SABOU a venit zilnic să mă vadă.

Stătea câte 20-30 de minute pe marginea patului meu și se uita în gol. «Iertați-mă, vă rog!», îmi repeta zilnic. Am crezut că e mânat de sentimentul real de vinovăție. Regulamentul de atunci îl obliga să reintre în jocuri oficiale doar atunci când și eu aș fi făcut-o. Adică peste 2 ani. După cele 10 zile în care morfina se împuținase i-am dat acea hârtie necesară lui pentru a juca fotbal.

Nici măcar nu mi-a mulțumit. A ieșit pe ușa salonului și dus a fost. Pentru mine au urmat alte 2 operații și 9 luni de cârje și pentru el un transfer la Dinamo. Pentru mine a urmat abandonul fotbalului de performanță, pentru el fuga din țară și meciuri în campionatul Spaniei și al Portugaliei. Eu fără perspectivă, iar el cu toate. Din data de 30 septembrie 1985 nu l-am mai văzut la față, nu am mai comunicat.

I s-a rupt, pe românește, de ceea ce-a făcut. Poate un telefon, o felicitare de Crăciun mi-ar fi prins bine. De unde? M-am chinuit mult și amintirile încă mă năpădesc. Nu știu ce-ar fi urmat dacă mai jucam, așa cum nu știu ce-ar fi urmat pentru el dacă nu-i dădeam acea hârtie absolut necesară continuării carierei. Auzisem că a devenit un bun fotbalist. Bravo lui!

Atitudinea fără scrupule și fără remușcări m-a pus deseori pe gânduri în ce-l privește. Mai mult decât accidentarea în sine. Ce fel de om poți fi să tratezi astfel o problemă și o ființă? Cursul vieții mele a devenit altul. Fără a mai juca. Și azi mă doare șoldul din cauza fracturii. Eu mă gândeam la el vrând-nevrând, el la ce a făcut se părea că nu.

Nu l-am urât, nu l-am blestemat. Mi-am zis într-un final că așa a vrut Dumnezeu. El și doar El îți ia ceva și-ți dă altceva. Mie mi-a dat 40 de ani de suferință și lui doar 12 ani. Acum la despărțire îi pot spune că m-a întristat, m-a făcut să sufăr, dar îi mulțumesc totodată că mi-a schimbat cursul vieții.

Sunt mult mai bogat de când «l-am cunoscut» pe Marcel SABOU. Asta a fost. Eu te-am iertat demult! Dumnezeu să te ierte! Odihnește-te în pace!”, a scris Marcel Pușcaș, pe Facebook.

Fostul fotbalist care a mai jucat în La Liga pentru Racing Santander și Tenerife, înaintea transferului în Portugalia la Chaves, de unde s-a și retras în 1998, s-a lansat în fotbal la Poli Timișoara. De-acolo a făcut saltul spre Dinamo, care l-a ținut trei ani, iar în 1989, Sabou a fugit din lagărul comunist cu patru luni înainte de Revoluție.

În sezonul 1989-1990 a evoluat pentru Real Madrid Castilla, apoi în sezonul următor a jucat pentru Tenerife, înainte de a se transfera la Santander în 1991. Marcel Sabou a rămas la clubul cantabric timp de două sezoane, bifând 75 de meciuri și marcând 10 goluri. În ultimul sezon, a obținut promovarea în Primera Division în 1993, după ce a învins-o pe Espanyol în barajul de promovare.

Sabou a semnat apoi pentru Sporting Gijon, unde a prins în total 85 de meciuri între 1993 și 1996. Golul acestuia în barajul de promovare cu Lleida în 1995 i-a permis echipei asturiene să evite retrogradarea. Finalul carierei l-a găsit însă în Portugalia, la Chaves, de unde s-a retras în 2000.