Articol de David Istrate - Publicat joi, 19 iunie 2025 13:17 / Actualizat joi, 19 iunie 2025 13:43
„Merckx”, un documentar despre viața legendarului ciclist Eddy Merckx, lansat la începutul acestui an, a făcut parte din selecția de filme pentru ediția a 24-a a TIFF. Regizorii Christophe Hermans și Boris Tilquin au fost prezenți la ambele proiecții și au răspuns întrebărilor venite din public.
Marți, 17 iunie, Eddy Merckx, considerat cel mai bun ciclist din toate timpurile, a împlinit 80 de ani, fiind sărbătorit timp de câteva zile de familia și apropiații săi. Luni și miercuri, la Cluj-Napoca, în cadrul Festivalului Internațional de Film Transilvania (TIFF), a fost proiectat „Merckx”, un documentar de 84 de minute despre cariera acestuia.
Eddy Merckx, fenomenalul ciclist care a unit o Belgie divizată în anii ‘70
Miercuri, 18 iunie, începând cu ora 12:15, amfiteatrul Universității Sapientia a găzduit o proiecție la care au asistat în jur de 30 de oameni. Aceștia s-au răsfirat prin sală și au urmărit, cu atenție, evoluția carierei lui Eddy Merckx.
Folosind imagini de arhivă, majoritatea alb-negru, dar și câteva color, documentarul a înfățișat cele mai importante momente din perioada 1965-1978, însă s-a concentrat asupra evoluțiilor lui Merckx din Turul Franței.
Pe ecran s-au succedat atât momente pline de umor, precum cel în care tatăl lui Eddy arăta colecția de porumbei a fiului său și, dezvăluia, cu nonșalanță că acesta mânca porumbei, cât și momente intense, emoționante, cum a fost cel în care Merckx, întins în pat, plângea după ce a fost depistat pozitiv, în timpul Turului Italiei din 1969.
„Am găsit curajul de a-l lăsa să fie ciclist”, spunea mama lui în debutul filmului, care a portretizat relația lui Eddy cu părinții lui, mama blândă și tatăl dur, adesea violent fizic cu fiul său.
Dincolo de succesul lui Merckx în ciclism, regizorii și-au propus să ilustreze și alte aspecte legate de cariera sa. Aceștia au arătat impactul sportivului într-o Belgie divizată între flamanzi și francofoni, rivalitatea lui cu Luis Ocana și Bernard Thevenet, antipatia presei și a publicului francez față de victoriile obținute pe bandă rulantă de Merckx, cât și rolul soției lui, Claudine.
În anumite momente, din sală s-au auzit râsete ușoare, alteori liniștea era deplină, rezultat al curselor impresionante care demonstrau efortul suprauman al lui Merckx. Unii au asistat la film din curiozitate, fără să fie pasionați de ciclism, și ca dovadă stă faptul că, în timpul proiecției, căutau informații pe Wikipedia despre personajele principale.
„Acum, mulțimea îl iubește. Canibalul a devenit un bărbat muritor”
Ultima parte a documentarului a înfățișat perioada de final a carierei lui Merckx, care, după 5 victorii în 6 ani în Turul Franței, nu devenise mai apreciat în Franța, ci publicul era dornic să vadă pe altcineva pe cea mai înaltă treaptă a podiumului.
După înfrângerea în fața lui Thevenet în 1975, într-un comentariu de la acea vreme, introdus în documentar, s-a regăsit una dintre cele mai profunde replici ale filmului: „Acum mulțimea îl iubește. Canibalul a devenit un bărbat muritor”.
Cei rămași în sală după proiecția filmului, în jur de 15-20 de oameni, au asistat la o sesiune de întrebări și răspunsuri cu Christophe Hermans și Boris Tilquin, regizorii documentarului „Merckx”.
Aceștia au dezvăluit că au crescut cu povești despre Eddy Merckx spuse de părinții lor și că, dându-și seama că o întreagă generație nu îl cunoaște, au considerat că e important să facă un documentar, un portret, mai ales că fostul ciclist se apropia de vârsta de 80 de ani.
Hermans și Tilquin au citit biografiile lui Merckx și, în urmă cu 3 ani, au început să lucreze la acest proiect, urmărind peste 300 de ore de imagini de arhivă. Multe dintre imagini aveau deja comentarii, pentru că erau reportaje jurnalistice, sau nu aveau sunet deloc. Prin urmare, aceștia au angajat un actor care să reproducă gâfâitul și alte sunete care nu erau pe materialele inițiale.
Unul dintre regizori, răspuns pentru GSP: „Aș vrea să vorbesc despre o scenă pe care am tăiat-o”
Scopul lor nu a fost să producă un documentar de reflecție, acesta fiind unul din motivele pentru care lipsește atât vocea lui Merckx din prezent, cât și vocile altor persoane care au fost alături de el în acea perioadă.
Hermans și Tilquin susțin că și-au dorit să facă un film la timpul prezent, un film imersiv, în care privitorii să simtă că sunt acolo cu sportivul și că trăiesc momentele respective.
Cei doi regizori au răspuns la o întrebare venită din partea Gazetei Sporturilor, despre care au fost cele mai interesante informații sau momente pe care s-au văzut nevoiți să le lase în afara documentarului, care au fost imaginile din cele peste 300 de ore de arhivă la care au renunțat cel mai greu.
„Bineînțeles, cu tot materialul pe care l-am avut, puteam să facem 50 de filme. Totul depinde de ce vrei să arăți. Aș vrea să vorbim mai ales de imaginile pe care am vrut neapărat să le punem în documentar, nu despre cele pe care le-am tăiat. Acestea ne-au motivat să facem filmul. E vorba de coborârea din 1969 de la Turul Franței, prin ceață, și de cursa din Mexic, când a bătut recordul mondial pe o oră”, a explicat Hermans.
„Eu aș vrea, totuși, să vorbesc și despre o scenă pe care am tăiat-o. Eddy Merckx juca și în reclame și am vrut să ne amuzăm și să introducem o reclamă pentru detergent, în care juca foarte prost, dar n-am făcut-o”, a adăugat, amuzat, Tilquin.
„Bineînțeles, am vrut să arătăm mai multe în acest documentar. Un lucru important pentru noi era să facem portretul soției lui Eddy Merckx și să arătăm cum era văzut rolul femeii în acei ani, ca o susținătoare a soțului. Așadar sunt mai multe piste în film, pe lângă traiectoria eroului. E vorba și de evoluția presei și a mijloacelor și de imaginea femeii”, a concluzionat Hermans.
Întrebați dacă Merckx a vizionat documentarul, regizorii au răspuns afirmativ. Aceștia au dezvăluit că belgianul a fost mirat de faptul că nu au fost introduse imagini și din cursele sale clasice și nu i-a plăcut prezența unuia dintre personajele din film.
Palmaresul lui Eddy Merckx, poreclit „Canibalul”
De 5 ori câștigător al Turului Franței (1969, 1970, 1971, 1972, 1974)
De 5 ori câștigător al Turului Italiei (1968, 1970, 1972, 1973, 1974)
Câștigător al Turului Spaniei (1973)
Triplu campion mondial (1967, 1971, 1974)
De 19 ori câștigător de clasice-Monument (7 x Milan-San Remo, 3 x Paris-Roubaix, 2 x Turul Flandrei, 5 x Liege-Bastogne-Liege, 2 x Turul Lombardiei)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
