Articol de David Marinescu - Publicat vineri, 19 septembrie 2025 11:21 / Actualizat vineri, 19 septembrie 2025 14:24
Atleta kenyană Maximila Imali, 29 de ani, a vorbit deschis despre faptul că, în adolescență, a fost forțată să se dezbrace în timpul primului ei test DSD. Imali spune că experiența traumatizantă i-a provocat mamei sale o suferință atât de mare, încât a contribuit la îmbolnăvirea și, în cele din urmă, la decesul acesteia.
Sprintera kenyană Maximila Imali a vorbit deschis despre prima sa experiență traumatizantă ca atletă. În 2014, pe când era doar o adolescentă, a trebuit să treacă printr-un test foarte intruziv, de „Diferențe de Dezvoltare Sexuală (DSD)”, care verifică dacă o atletă este femeie, deși are niveluri de testosteron specifice bărbaților.
Chiar înainte de Campionatele Mondiale de Atletism de la Tokyo, disputat în aceste zile în Japonia, World Athletics, organismul de conducere de la nivel mondial, a anunțat că va efectua un test unic al genei SRY, pratic o probă de sânge, pentru toate atletele care concurează la categoria feminină. Această măsură are scopul de a verifica sexul biologic și vine după o serie de controverse la nivel înalt în atletism. Este mai puțin intruziv decât ce a experimentat Imali.
Maximilla Imali: „A trebuit să mă dezbrac complet pentru a fi examinată de un bărbat”
Maximilla Imali, invitată la Sporty FM, a dezvăluit că, în copilărie, s-a identificat ca fiind de sex feminin și a fost crescută ca atare de mama sa. Totuși, convingerea ei a fost zdruncinată după ce regulamentul World Athletics a supus-o unei serii de teste.
Maximilla Imali a rememorat anul 2014, când abia începea să-și facă un nume în liceu.
Imali a dezvăluit că a fost chemată de oficiali de la Athletics Kenya, care au informat-o că trebuie să se supună unui test obligatoriu pentru a determina dacă era biologic de sex feminin.
Imali a subliniat că la acea vreme era prea tânără și nu a înțeles niciodată ce însemna asta, iar, din naivitate, s-a dezbrăcat în fața oficialului bărbat care i-a examinat fiecare parte a corpului.
„Aceste teste afectează pe cineva foarte mult, dacă nu ai o mentalitate foarte puternică. Îmi amintesc că în 2014 am fost chemată de federația noastră, și când am fost chemată, am fost supusă acelor teste pentru că au primit informații de la World Athletics că trebuia să fiu testată”, a dezvăluit Maximilla Imali.
„M-am simțit foarte rău, dar atunci eram un copil, eram în clasa a zecea, așa că m-am conformat și am făcut testele. A fost foarte greu; a trebuit să-mi scot hainele, mi-au verificat totul, și era un bărbat. A fost foarte rău pentru mine, am încercat să-i explic mamei mele, și a afectat-o pe mama până la moartea ei.”
Fosta medaliată cu argint la 100 metri în Africa e conștientă că întotdeauna va exista o dezbatere despre atleții cu niveluri mai ridicate de testosteron care performează foarte bine, dar spune că, în realitate, antrenamentul este cel care face diferența majoră.
„Persoanele intersexuale s-au născut pur și simplu așa, nu este ca și cum cineva a crescut și a decis să-și schimbe înfățișarea. M-am născut femeie și nu poți veni pur și simplu de nicăieri și să decizi pentru mine”, a declarat Maximilla Imali.
„În acest moment, nu mă poți convinge că, atunci când intru pe pistă, voi câștiga o cursă… Nu m-am antrenat, iar totul ține de antrenament. Unele femei au testosteron ridicat și chiar au copii”.
World Athletics și promovarea echității în sport
De ani de zile, World Athletics s-a confruntat cu problema complexă a reglementării atleților cu Diferențe de Dezvoltare Sexuală (DSD).
La începutul anilor 2000, World Athletics a abandonat testarea obligatorie a sexului pentru toate atletele. Politica s-a orientat către o abordare mai țintită, care a devenit deosebit de relevantă în urma succesului unor atlete precum Caster Semenya.
În 2011, World Athletics a introdus reglementări privind hiperandrogenismul, cerând atleților cu niveluri naturale ridicate de testosteron să le reducă pentru a fi eligibili pentru competiție. Pragul a fost stabilit la mai puțin de 10 nmol/L. Această regulă a fost ulterior contestată și suspendată de Tribunalul de Arbitraj Sportiv.
În 2018, reglementările au fost rafinate pentru a viza doar anumite probe de alergare (de la 400m la o milă) și au redus pragul de testosteron la 5 nmol/L.
În 2023, World Athletics și-a actualizat din nou regulile, scăzând limita de testosteron pentru atleții DSD la 2,5 nmol/L și extinzând reglementarea pentru a include toate probele feminine la nivel internațional.
Aceasta a marcat o extindere semnificativă a politicii, cerând atleților afectați să se supună supresiei testosteronului pentru o perioadă continuă de cel puțin șase luni pentru a fi eligibili pentru competiție. Aceste reguli au fost extrem de controversate, susținătorii invocând necesitatea unei competiții echitabile, iar criticii argumentând că sunt discriminatorii și încalcă drepturile omului.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
