)
Articol de Ovidiu Ioanițoaia - Publicat joi, 13 noiembrie 2025 16:17 / Actualizat joi, 13 noiembrie 2025 16:23
Primul răspuns e pentru că a putut. Pentru că și-a permis. În ideea că, spre deosebire de majoritatea antrenorilor români, Rădoi nu e condiționat material. Dacă toți ceilalți trebuie să lucreze ca să poată trăi ei și familiile lor, Rădoi constituie excepția de la regulă.
Anii petrecuți ca jucător în lumea arabă, cronologic în Arabia Saudită, în Emirate și în Qatar, i-au asigurat o excelență financiară. O avere. Când oferi cadouri de 18.000 de euro, valoarea ceasului dat de el lui Baiaram, înseamnă că nu-ți mai numeri banii. Concret, în măsura în care pentru alții antrenoratul e o meserie, pentru Mirel Rădoi e un hobby. Pe care-l face din plăcere, nu de nevoie.
Așa se și explică faptul că mandatele lui la echipele de club au fost scurte. Cel mai lung, de 9 luni, fiind chiar cel cu Craiova întrerupt deunăzi. În rest, a stat câte 4 luni la Universitatea, la Al Tai și Al Jazira, 5 luni la Al Bataeh și 6 luni la FCSB. De unde și concluzia că Rădoi se consumă repede pe bancă și se grăbește să schimbe peisajul. Ăsta e felul lui de a fi, de aceea nici nu era cazul să ne mirăm foarte tare că s-a despărțit nitam-nisam de Craiova și a doua oară. Specialitatea casei.
Și totuși, acest abandon a șocat tocmai pentru că, în ciuda eșecului din meciul de acasă cu UTA, la finalul căruia Rădoi și-a anunțat demisia, Universitatea se afla într-un moment favorabil. Era în grafic. Angajată în lupta pentru titlul de campioană cu șanse reale și, element de ultimă oră, tocmai învingătoare, în premieră, într-o partidă de grupă europeană. Argumente, mă înșel?, suficiente pentru ca Rădoi să continue, nu să se retragă.
Neașteptat e că a decis să iasă din joc și, la fel de surprinzător, maniera în care a justificat pasul. Prin aceea că s-a simțit "epuizat emoțional", explicație greu de acceptat într-o profesie în care logic e, normal, să fie luate în calcul și înfrângerile. Pentru că în fotbal, în sport în general, nimeni nu câștigă la infinit.
S-a zis că, foarte orgolios, Rădoi n-a suportat să piardă cu UTA în fața propriilor suporteri. Permiteți-mi să mă îndoiesc că a fost numai atât. Trebuie să fi existat și alte motive, pe care însă Mirel le-a ținut pentru el. Dacă ar fi spus mai multe, poate că am fi reușit să înțelegem ce l-a îndemnat să procedeze astfel. Așa, rămânem în faza supozițiilor, nu a certitudinilor, obligați să judecăm că Rădoi are o problemă. Că e instabil și, să mă ierte, că n-ar strica să se caute. La un psiholog sau chiar la un psihiatru, cum i s-a sugerat și aici.
Nu împărtășesc însă opinia că, plecând din Bănie pentru a doua oară, Rădoi și-a încheiat cariera de antrenor. Nu cred și nici nu aș vrea să se întâmple așa, deoarece el s-a dovedit un bun profesionist. Pasionat și priceput, de calitate. Să nu uităm cum a început Craiova campionatul în curs, ce frumos și eficient juca, în stil de mare echipă! O încântare. După care s-a rupt însă ceva, ceea ce l-a împins pe Rădoi să închidă ușa. Ba și să refuze să intre în detalii spre a ne ajuta să deslușim ce s-a petrecut cu adevărat și din vina cui. A fost numai a lui ori și a altora?
Ar fi o pierdere dacă Rădoi, cu toate hachițele lui, nu s-ar mai întoarce pe bancă. Dar cred că va veni curând înapoi, sper că mai așezat, mai matur, realizând că e mai grav să repeți o greșeală decât s-o comiți. E interesant să fii copil la 44 de ani, vârsta lui Mirel, dar începe să fie obositor. Nu doar pentru alții, ci chiar și pentru cel în cauză.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
