)
Articol de Raul Rusescu - Publicat joi, 18 decembrie 2025 16:06 / Actualizat joi, 18 decembrie 2025 16:07
Așa cum domnul Eduard Novak mi-a sugerat în emisiunea de marți după-amiază, după GSP Live Special am ajuns acasă și am întrebat inteligența artificială cum stau lucrurile, în Franța, cu regulile de protejare a sportivilor autohtoni.
Recunosc că nu sunt un mare consumator de AI și rămâne de văzut dacă această „bulă” se va sparge sau nu în anii următori. Ce pot spune însă este că răspunsul primit a fost surprinzător de clar: în Franța nu există nicio lege care să oblige folosirea jucătorilor într-o echipă pe criteriu de cetățenie, vârstă sau alt atribut care să nu țină strict de meritul sportiv.
Întrebarea adresată a fost simplă: ce reguli există în Franța pentru protejarea sportivilor autohtoni?
Răspunsul, la fel de simplu: Franța nu garantează nimănui locul în echipă.
Franța garantează însă un sistem
Modelul francez se bazează pe regula JIFF (Joueur Issu des Filieres de Formation), o reglementare care nu face referire la naționalitate, ci la formare - dacă a petrecut minimum trei ani, între 15 și 21 de ani, într-un centru de formare afiliat federației indiferent de naționalitate. Atât. Nu contează pașaportul, ci parcursul educațional și sportiv.
Centrele de formare din Franța sunt licențiate anual și evaluate nu doar sportiv, ci și educațional și social. Ele sunt obligate să ofere școlarizare, calificare profesională pentru cei care nu ajung sportivi de performanță, cazare, staff medical și antrenori licențiați. Cu alte cuvinte, Franța nu produce doar sportivi, ci oameni pregătiți pentru viață.
Sunt naționalist și pro-sportivii români. Tocmai de aceea cred că, în sportul de performanță, meritocrația trebuie să rămână criteriul suprem. Nimeni nu ar trebui să aibă locul garantat pe teren, prin lege. În sport, singurul lucru care contează este cum te antrenezi, cum muncești și cum joci.
Dacă vrem cu adevărat să implementăm modele europene, trebuie să o facem corect. Nu prin impuneri artificiale la nivel de echipă mare, ci prin construcția unei baze solide. Franța a început de jos în sus. De la copii. De la educație. De la infrastructură. De la cultură sportivă.
Un proiect național real nu se face cu procente într-un joc oficial
Ci cu un sistem coerent de educație și sport pentru copiii de mâine. Cu ore de sport la clasele primare. Cu acces la infrastructură. Cu valori clare. Cu o cultură în care școala și sportul merg împreună, indiferent dacă acel copil va ajunge sau nu sportiv de performanță.
Minte sănătoasă în corp sănătos nu este un slogan. Este o politică publică pe termen lung.
Așadar
Când o lege îți poartă numele, este obligatoriu să fii pe subiect atunci când intri în direct la o emisiune. Când trimiți pe cineva să caute răspunsuri cu AI, trebuie să fii pregătit pentru momentul în care răspunsurile nu îți confirmă poziția.
În Franța, politicul se implică în sport la nivel juvenil și educațional, nu în alcătuirea echipelor. Academiile nu au ca scop principal producerea de campioni, ci formarea de oameni.
Performanța adevărată apare atunci când sistemul funcționează, nu când procentul este impus.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
