Articol de Luminița Paul - Publicat marti, 27 ianuarie 2026, 10:47 / Actualizat marti, 27 ianuarie 2026 14:28
Pe 18 iulie 1976, în sala Forum din Montreal, Nadia Comăneci, pe atunci în vârstă de 14 ani și jumătate, era recompensată cu prima notă maximă, 10.00 la momentul respectiv, din istoria Jocurilor Olimpice. La cinci decenii distanță de acel reper inegalabil, GSP inițiază o serie de materiale inedite, care îl reamintesc, explică și contextualizează un reper uluitor din sportul mondial.
Niciodată cuvintele „perfect”, „perfectă” sau „perfecţiune” nu au fost folosite atât de des în articole şi comentarii tv ca în iulie 1976. Zilele de gimnastică ale Jocurilor Olimpice canadiene rămân cele mai memorabile, orice s-a întâmplat de atunci încoace.
Oricât de mult a crescut dificultatea exerciţiilor, oricât s-a mărit viteza, oricât s-au înmulţit rotaţiile, piruetele şi şuruburile, Montrealul continuă să fie reperul. De fapt, nu atât Montrealul, cât Nadia Comăneci.
Pe 18 iulie, dată de la care anul acesta se vor împlini exact cinci decenii, în chiar prima zi a concursului de gimnastică, acea fetiţă de 14 ani şi jumătate obţinea prima notă de 10 din istoria Jocurilor Olimpice.
Era întrecerea pe echipe, exerciţii impuse, care între timp au dispărut din desfăşurarea competiţiilor acestui sport. Impuse, adică fixe. Toată lumea făcea acelaşi lucru, iar arbitrele suprapuneau execuţia peste una ideală şi scădeau sutimi, zecimi şi chiar puncte în urma erorilor.
Pe 18 iulie 1976, au aşezat o foaie de calc între evoluţia Nadiei la paralele şi idealul din codul de punctaj. Şi nu au găsit nici o diferenţă. Şi atunci, ce notă puteau da alta decît cea maximă?
În zilele următoare, românca a mai fost răsplătită de alte 6 ori cu calificativul perfect, interesant însă, pentru exerciţiile liber alese de la paralele şi bârnă. Adică pentru exerciţii originale, gândite anume pentru fiecare gimnastă şi care aveau un grad mai mare de dificultate decât cele impuse. A încheiat JO de la Montreal cu trei medalii de aur, una de argint și una de bronz.
Toate acestea contează mai puţin acum. Important, sublim, de neegalat este momentul primului 10. Acela va fi, pentru totdeauna, începutul minunilor. Și legat, pentru totdeauna, de Nadia Comăneci.
De ce 1.00 și nu 10.00? Aşa a vrut federaţia internaţională!
De ce pe tabelă a apărut nota 1.00 în 1976 şi nu 10.00? Au fost atunci cîteva clipe de confuzie, până când lumea s-a lămurit despre ce era vorba. Daniel Baumat lucra la vremea respectivă pentru Omega – ulterior a devenit devenit directorul companiei Swiss Timing –, care a realizat toate sistemele olimpice de cronometrare şi afișare a scorurilor și notelor.
Înainte de JO de la Montreal, el a primit de la Federaţia Internaţională de Gimnastică o comandă pentru noile tabele. Baumat i-a întrebat pe oficialii FIG dacă rămân la afişajul cu trei cifre, ca şi până atunci, sau vor patru. „Mi s-a spus: «Un 10.00 nu se poate acorda». Aşa că am prevăzut doar trei cifre”, a povestit el mulți ani după.
Baumat se afla în apropierea mesei arbitrilor când Nadia şi-a încheiat exerciţiul la paralele. Un oficial a venit la el şi l-a întrebat cu glas scăzut ce trebuie făcut. „I-am răspuns că pot afişa 1.00 sau .100, dar nu e nici o posibilitate pentru 10.00. Exact cum îmi spuseseră cei de la federaţie”, şi-a amintit elveţianul.
Nota maximă în literatură: „Niagara” de la „Forum”
Imediat după Jocurile Olimpice de la Montreal, Ioan Chirilă a publicat volumul „Nadia”, vîndut în 350.000 de exemplare, tiraj-record pentru acea vreme şi de neimaginat azi. Iată cum descria Nea Vanea momentul exerciţiului istoric de la paralele:
„Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, evitând şocul cu paralelele, care par să pândească cea mai mică deviere, pentru a frânge elanul cutezătoarei. Părul fetei arde vâlvătăi... Zbor final! Stop!! Urale!!! Şi deodată – cum avea să scrie mai târziu Karoly – s-a prăbuşit Niagara peste sala Forum. Ultimul lucru pe care l-am văzut clar a fost acel 1.00 – din lipsă de prevedere – care a făcut înconjurul lumii, exprimând, parcă, revolta omului împotriva tehnicii atotstăpânitoare”.
Cum a evocat de-a lungul timpului Nadia Comăneci momentul istoric
După Montreal 1976 și mai ales în ultimele decenii, când Nadia a acordat interviuri unor prestigioase publicații și posturi tv internaționale, ea a invocat se zeci, poate sute de ori acel moment care i-a ștampilat cariera, chiar viața. De fiecare dată a făcut-o fără să-l hiperbolizeze.
„Nu m-am așteptat la asta. Nu am intrat în competiție cu această mentalitate, la urma urmei n-aveam decât 14 ani. Am încercat doar să fac tot ceea ce am putut cu ceea ce știam și acea notă m-a surprins și pe mine, cumva mi-a schimbat viața!”, spunea pentru Gazzetta dello Sport în 2024.
În același an, nuanța pentru Olympics: „Am fost întrebată: «Ce crezi că vei face la Jocurile Olimpice? » Am spus: «Nu știu. Sper să câștig o medalie și sper să fie de aur». Nu am avut nicio așteptare. Știam că sunt bună la ceea ce fac, dar nu știam cât de bună comparativ cu celelalte", a subliniat ea.
Ce a scris presa vremii
- „S-a inventat cuvântul «nadiesc». El va fi folosit de acum încolo la Montreal în locul celor care s-au dovedit, de această dată, insuficiente: formidabil, prodigios sau sublim”– Sports Magazine (Franţa)
- „Nadia Comăneci a fost strălucitoare, a captat atenţia tuturor şi datorită tinereţii sale o mare doză de speranţă a aureolat imediat numele campioanei”– Sports Illustrated (SUA)
- „Nici un Boeing 747 nu a atins vreodată pista de aterizare cu mai multă siguranţă şi aplomb. Ţopăie, se răsuceşte, se învârteşte şi cei 18.000 de spectatori ai Forumului din Montreal îşi dau seama că asistă la o performanţă cu adevărat olimpică. Arbitrii sunt unanimi. Verdictul lor asupra Nadiei Comăneci, 14 ani, din România: este perfectă!”– Time (SUA)
- „Zborul Nadiei a rămas simbolul Jocurilor de la Montreal, simbolul a ceea ce este mai frumos la JO”– Newsweek (SUA)
- „Gimnastă, balerină, silfidă? Nu ştii cum să o califici pe această superbă sportivă care, cu graţie inegalabilă, pare să triumfe asupra legilor comune ale gravitaţiei”– L'Equipe (Franţa)
- „De acum încolo, se va vorbi despre gimnastica dinainte şi de după Nadia Comăneci”– Daily Mirror (M. Britanie)
- „Când a coborît Nadia Comăneci de pe aparat, fotografi de profesie, rutinaţi şi blazaţi, şi-au lăsat pentru o clipă aparatele jos pentru a se alătura ovaţiilor publicului”– Frankfurter Allgemeine (Germania)
- „Am fost fericiţi aseară împreună cu mica româncă Nadia Comăneci, care nu mai sculptează spaţiul ca înaintaşelei ei, ci este ea însăşi spaţiul!”– L'Humanité (Franța)
- „Românca Nadia Comăneci are caracter şi psihic sănătos. Aici, la Montreal, mai degrabă s-ar fi îndoit fierul. Ea a rezistat la toate încercările”– Naroden Sport (Bulgaria)
- „Evoluţia Nadiei Comăneci este atât de strălucită că te înfioară. La paralele s-a rotit tot atât de uşor ca o vrabie care zboară de pe o creangă pe alta”– New York Times (SUA)
- „Mică, subţire, cu un zâmbet poznaş, ea are o graţie şi o cutezanţă uneori iritante. Nimic nu o miră, nimic nu o emoţionează. Eleganţa, măiestria sa au făcut din ea eroina Jocurilor. Cu Nadia Comăneci gimnastica olimpică a devenit, pur şi simplu, artă”– L'Express (Franţa)
- „Nadia, cea mai iubită participantă la cea de-a XXI-a Olimpiadă, este, într-un fel, o justificare a Olimpiadelor de pînă acum şi a celor care vor veni”– Katemerini (Grecia)
- „Nadia, liană şi zefir, spiriduş al palestrei, pană şi suspin, firavă gazelă şi alb porumbel, Nadia, eu te salut! (...) Cei care au văzut-o în timpul Jocurilor Olimpice de la Montreal, zburând de pe o bară pe alta, să nu-şi creadă ochilor. Nici efort, nici forţă, ci doar graţie, graţie infinită, cea care ne cucereşte inimile”– Paris Match (Franţa)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
