Articol de Cezar Titor - Publicat sambata, 10 ianuarie 2026 09:20 / Actualizat sambata, 10 ianuarie 2026 09:20
Crescut de Benfica, într-o generație cu Joao Felix, Gedson Fernandes sau Florentino, Ricardo Matos, 25 de ani, a devenit una dintre surprizele plăcute ale Superligii. Într-un dialog pentru GSP, atacantul portughez al lui FC Argeș explică ce l-a convins să vină în România, ce diferențe culturale și fotbalistice a descoperit și de ce piteștenii pot prinde play-off-ul.
Ne poartă în copilăria lui din Lisabona, unde fotbalul era „axis mundi”, vorbește despre Mondialul din 2026, despre micii românești și despre propriile obiective pentru final de sezon.
VIDEO. Ricardo Matos: „Nu eram atât de convins să vin în România”
- Salut, Ricardo! Cum ești, cum te simți în cantonament în Antalya?
- Merge bine, cu antrenamente dure. Am avut câteva zile libere, iar acum am dat din nou drumul la treabă. În câteva zile ne așteaptă un meci dificil cu FCSB și tratăm această perioadă pe cât de serios se poate.
- Cum te simți când lumea vă numește „revelație”? Reprezintă acest lucru un avantaj sau un dezavantaj?
- Să fiu sincer, cred că este același lucru. Suntem o echipă venită din Liga 2, care este pe locul 5 în acest moment. Noi doar încercăm să facem tot ce putem mai bine, știm ce calități avem. Când începe partida, încercăm să fim pe cât de eficienți posibil. Acum suntem într-o poziție bună.
FC Argeș ocupă locul 5 în acest moment, cu 34 de puncte, la un punct de Universitatea Cluj, prima echipă aflată în afara locurilor de play-off.
- Cum ai fost convins să vii în România anul trecut?
- Să fiu sincer, la început nu eram atât de convins. Am vorbit însă cu câțiva oameni și m-au convins de proiectul de la club, despre posibilități. Putea fi o rampă de lansare, acesta era obiectivul meu principal când am ajuns în România.
- Crezi că vă puteți menține pe poziția pe care sunteți acum?
- Să fiu sincer, nu văd de ce nu. Au trecut deja 21 de etape și suntem tot acolo. Merităm să fim acolo și trebuie să continuăm să dăm maximum de la meci la meci. Trebuie să facem puncte în continuare, așa putem rămâne acolo. Cred în această echipă, în acest club și merităm să fim acolo.
Cum s-a adaptat în România: „Am jucat 12 ani la Benfica și eram obișnuit cu altă filosofie”
- Spune-mi puțin despre experiența ta de sezonul trecut, de la Buzău.
- A fost una dificilă. Am ajuns la club, însă condițiile erau dificile. Știam însă acest lucru de când am acceptat oferta. Am încercat să dau tot ce am mai bun. Am început bine, apoi am mers din ce în ce mai prost, iar când ajungi pe ultimul loc în clasament, este destul de dificil mental. Nu mai poți fi concentrat. Am schimbat antrenorii și nu am reușit. Cât am fost eu acolo, am dat totul. Nimeni nu ar fi vrut să retrogradeze, însă asta face parte din fotbal. Unele echipe supraviețuiesc, altele retrogradează și, din păcate, am fost noi.
6 goluria reușit lusitanul Matos pentru formația din Crâng în sezonul trecut. Nu a fost suficient - Buzăul a retrogradat în Liga a 2-a, desființându-se ulterior în vară.
- Ai fost surprins de condițiile de la Buzău?
- Era un club care nu era obișnuit să fie în prima ligă, iar condițiile nu erau dintre cele mai bune. A trebuit să trecem peste aceste aspecte și să ne facem treaba cât mai bine.
- Chiar dacă condițiile nu erau printre cele mai bune, ai marcat câteva goluri importante, apoi ai continuat în același ritm la Argeș. Cum a reușit un portughez să se adapteze cu România?
- E dificil, am muncit aici. Situația este dificilă pentru mine, am jucat 12 ani la Benfica și eram obișnuit cu altă filosofie. Aici este complet diferită filosofia. Nu este neapărat stilul care se potrivește cel mai bine pe calitățile mele. Doar încerc să-mi fac treaba. Cu dificultățile pe care le întâmpin aici, încerc să mă adaptez la partea mai agresivă, să câștig mai multe dueluri. În Portugalia nu aveam nevoie de aceste lucruri. Era o pregătire axată mai mult pe minge, cu mai multe tranziții. Cu timpul voi deveni mai bun, însă sunt două lumi fotbalistice cu totul și cu totul diferite.
11 contribuții ofensiveare Ricardo Matos în acest sezon: 8 goluri (7 în Superligă, unul în Cupa României) și 3 pase decisive.
- Despre România, în afara fotbalului, viața de zi cu zi. Ce îți place la țara noastră, ce nu îți place?
- Să fiu sincer, eu stau mult acasă cu prietenii mei de la echipă. Nu fac foarte multe lucruri, însă când am o zi liberă, îmi place să merg la București, la Therme sau în alt loc. Sunt câteva locuri apropiate de Pitești, care sunt foarte frumoase. Și alături de echipă mă angajez în diverse activități. Zi de zi merg la antrenament, acasă, mă odihnesc, la sală... Nu am foarte mult timp liber. Vreau să merg la Brașov, să văd munții, am și alte locuri pe listă, sper să am timp.
„Pentru voi, carnea de porc este ca o religie! Micii mi-au plăcut cel mai mult”
- Ai încercat vreo mâncare cu specific românesc care ți-a plăcut în mod special?
- Sunt dificil la capitolul mâncare, însă îmi plac mult micii. Îmi este greu cu celelalte lucruri pentru că vă place foarte mult carnea de porc! Nu am înțeles asta la început, dar porcul pentru voi este ca o religie! Cu siguranță. În Portugalia nu consumăm atât de mult porc, se spune că nu este atât de bun pentru sănătate, cu atât mai mult pentru un sportiv. Este ceva ce încerc să nu consum atât de des, chiar dacă știu că gustul este grozav. Până acum, micii mi-au plăcut cel mai mult.
- Ce spui despre muzica românească? Ți-au arătat colegii?
- Da, și cu muzica este ceva dificil. Este un stil care nu se pliază pe gusturile mele. Îmi place muzica portugheză, spaniolă, braziliană. Aici, iubesc muzica românească. În vestiar, în timpul săptămânii, alegem muzica, se ascultă muzică braziliană și așa mai departe. În weekend, înaintea meciului, doar muzică românească. Îmi pun căștile și continui să-mi ascult muzica.
- Cine este colegul tău de cameră?
- Este David Lazar.
- Cum vă înțelegeți?
- Ne știm de anul trecut, de la Buzău. Când am ajuns aici, la Pitești, era singurul pe care îl știam. M-a întrebat dacă vreau să stau cu el, am acceptat.
- Pentru restul sezonului, la nivel individual, care este obiectivul tău?
- Încerc să dau tot ce am mai bun, să prind cât mai multe minute și să-mi ajut echipa cu goluri, cu pase decisive, cu prestații bune. Nu contează uneori pentru un atacant dacă aleargă mult, dacă face pressing. Dacă nu marchezi, la nivel statistic nu este foarte bine. Știu că golurile și pasele decisive vin natural. Cu cât sunt mai calm în timpul unei partide, cu atât evoluez mai bine.
850.000 de euroeste cota lui Ricardo Matos, potrivit portalului de specialitate transfermarkt - cea mai mare din carieră.
Copilăria în Portugalia și discuție despre lusitani la Mondialul american: „Aveam un singur lucru în minte: fotbalul”
- Să vorbim puțin despre Portugalia. Ce îți aduci aminte din copilăria ta?
- Lucrul principal este fotbalul. De când sunt mic, cele mai importante amintiri sunt legate de fotbal. Jucam cu unchiul meu, cu bunicul. Mă trezeam uneori foarte devreme doar ca să merg în parc să joc fotbal cu tata. Și acasă jucam, mai spărgeam câte o vază, câte un geam. Nu aveam poartă, așa că șutam și se întâmpla uneori să mai sparg câte ceva. Mama venea și urla la mine, îmi spunea să nu mai fac. Cred că toți copiii pe care îi cunoșteam când eram mic aveau un singur lucru în minte: fotbalul. Eu nu eram diferit.
- Bănuiesc că ești fan al Benficăi.
- Da.
Crescut în academia celor de la Benfica, Ricardo Matos a mai evoluat de-a lungul carierei pentru Ascoli, Casertana, Olhanense, Portimonense și Belenenses.
- Ai făcut parte dintr-o generație cu jucători care sunt în campionate de top din Europa acum?
- Da, eu sunt din 2000. Generația mea este 2000. Nuno Tavares este la un nivel extrem de ridicat, la fel și alții. Mulți dintre jucătorii care sunt la un nivel ridicat acum nu sunt neapărat din generația mea, dar ne intersectam uneori. Joao Felix, spre exemplu, este 1999. Ne-am antrenat de multe ori împreună. Jota, de la Celtic, Gedson Fernandes, Florentino sunt alte exemple, foarte mulți. E plăcut să știi de unde au plecat și unde au ajuns acum. Încă de la acea vârstă puteai observa că sunt diferiți față de restul. Desigur, merită să fie unde sunt.
- Pentru că vorbim de unii jucători care sunt în circuitul echipei naționale, care crezi că sunt șansele Portugaliei la Campionatul Mondial din acest an? Crezi că poate fi, în sfârșit, anul Portugaliei?
- Să fiu sincer, Portugalia este mereu acolo, când te gândești la lista de favorite la trofeu. Avem dubluri pe toate pozițiile și jucători extraordinari, doar din ligile de top. Este sigur în mintea lor și sunt sigur că vor aduce onoare țării. Cred cu tărie că există șanse, este fotbal și orice se poate întâmpla. Cu echipa pe care o are Portugalia, obiectivul trebuie să fie neapărat titlul.
- Ce crezi că a lipsit pentru ca Portugalia să câștige în 2018 și 2022?
- Așa este fotbalul, se poate întâmpla. Am câștigat Euro 2016 și nu eram nici pe aproape să fim favoriți. La ultimul Campionat Mondial am jucat mult mai bine împotriva Franței, am mers la loviturile de departajare și am pierdut. Este ceva ce se întâmplă în fotbal. Este o competiție unde un moment poate face diferența, nu este un campionat. Se schimbă totul de la meci la meci. Eu cred că anul acesta vor da maximum și pentru a-i onora amintirea lui Diogo Jota, sunt sigur că se vor gândi și la asta.
- Ce ai da să fii pe teren la Campionatul Mondial?
- Să fiu sincer, este un vis uriaș pentru mine. Cel mai mare, când vorbim despre fotbal. Când joci pentru țara ta... Nu joci pentru tine și pentru familia ta doar. E ceva extraordinar să-ți auzi imnul înainte de partidă.
- În final, vreau să spui trei cuvinte care vrei să-ți definească restul sezonului.
- Succes. Fericire. Sănătate.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
