Articol de GSP - Publicat miercuri, 30 iulie 2008 00:00
Cumpărarea unei cartele de telefon costă 20 de yuani, două ore, un pic de engleză şi 100 de zîmbete
9 zile mai sint....
China e un monument de solicitudine. Toată lumea vrea să ajute, toată lumea zîmbeşte şi recită cele cîteva cuvinte în engleză pe care le ştie. "Raise your arms", "Turn around", "Thank you for your cooperation", sînt unele dintre propoziţiile pe care voluntarii de la punctele de securitate le rostesc cel mai des. Automat, precum benzile imprimate la nesfîrşit cu acelaşi mesaj. Mai sînt şi excepţii. Un puşti care controlează rucsacurile ziariştilor recunoaşte tipul de laptop chiar dacă fermoarul e abia mijit. "Dell", exclamă el. Habar n-aveam, dar era Dell. Nu e însă întotdeauna atît de simplu. O dată ieşit din perimetrul olimpic, banda de comunicare se îngustează pînă aproape de zero.
Să cumperi o cartelă de telefon de China e un test de răbdare. În magazin, un singur angajat ştie engleză. Ceilalţi cinci, nu. Vor să te servească, dar n-au cum să depăşească bariera de limbă. Şi atunci sună pe cineva, care poate. Şi ţi-l dau la telefon. Şi îi explici că vrei o cartelă. Pare să fie OK, dar încă nu e. Ai nevoie de paşaport. În regulă, există. Şi de multe formulare pe care un tip cu nervi de fier le xeroxează, le capsează, le îndosariază preţ de o oră. Îţi scrii numele, semnezi. Îţi scrii numele, semnezi. Îţi scrii numele, semnezi. La final, totul e introdus într-un plic frumos colorat, primeşti cartela şi crezi că s-a încheiat. Nu e aşa. Trebuie s-o şi încarci. Şi o iei de la capăt.
Dacă vrei două cartele reîncărcabile de cîte 20 de yuani, vei primi chitanţă pentru fiecare în parte. Vei semna din nou şi vei aştepta pînă cînd totul e din nou copiat, capsat, pus bine. Tipul care ştie engleză e asaltat. E amabil, ajută pe toată lumea. Activează SIM-uri, încarcă una după alta cartele, iar la final îţi oferă cadou un simpatic set de magneţi, cerîndu-şi scuze pentru stîngăcie. Au trecut două ore de cînd ai intrat în magazin, dar n-ai cum să te superi pe el. Aici toţi vor să ajute. Şi, pînă la urmă, chiar o fac. A, şi mai e ceva. Pentru cei care vin după tine, totul merge mult mai uşor. S-au croit făgaşele.
Cumpărarea unei cartele de telefon costă 20 de yuani, două ore, un pic de engleză şi 100 de zîmbete
9 zile mai sint....
China e un monument de solicitudine. Toată lumea vrea să ajute, toată lumea zîmbeşte şi recită cele cîteva cuvinte în engleză pe care le ştie. "Raise your arms", "Turn around", "Thank you for your cooperation", sînt unele dintre propoziţiile pe care voluntarii de la punctele de securitate le rostesc cel mai des. Automat, precum benzile imprimate la nesfîrşit cu acelaşi mesaj. Mai sînt şi excepţii. Un puşti care controlează rucsacurile ziariştilor recunoaşte tipul de laptop chiar dacă fermoarul e abia mijit. "Dell", exclamă el. Habar n-aveam, dar era Dell. Nu e însă întotdeauna atît de simplu. O dată ieşit din perimetrul olimpic, banda de comunicare se îngustează pînă aproape de zero.
Să cumperi o cartelă de telefon de China e un test de răbdare. În magazin, un singur angajat ştie engleză. Ceilalţi cinci, nu. Vor să te servească, dar n-au cum să depăşească bariera de limbă. Şi atunci sună pe cineva, care poate. Şi ţi-l dau la telefon. Şi îi explici că vrei o cartelă. Pare să fie OK, dar încă nu e. Ai nevoie de paşaport. În regulă, există. Şi de multe formulare pe care un tip cu nervi de fier le xeroxează, le capsează, le îndosariază preţ de o oră. Îţi scrii numele, semnezi. Îţi scrii numele, semnezi. Îţi scrii numele, semnezi. La final, totul e introdus într-un plic frumos colorat, primeşti cartela şi crezi că s-a încheiat. Nu e aşa. Trebuie s-o şi încarci. Şi o iei de la capăt.
Dacă vrei două cartele reîncărcabile de cîte 20 de yuani, vei primi chitanţă pentru fiecare în parte. Vei semna din nou şi vei aştepta pînă cînd totul e din nou copiat, capsat, pus bine. Tipul care ştie engleză e asaltat. E amabil, ajută pe toată lumea. Activează SIM-uri, încarcă una după alta cartele, iar la final îţi oferă cadou un simpatic set de magneţi, cerîndu-şi scuze pentru stîngăcie. Au trecut două ore de cînd ai intrat în magazin, dar n-ai cum să te superi pe el. Aici toţi vor să ajute. Şi, pînă la urmă, chiar o fac. A, şi mai e ceva. Pentru cei care vin după tine, totul merge mult mai uşor. S-au croit făgaşele.
Ministrul Cătălin Predoiu, decizie istorică: „Vom numi viitorul stadion «Dinamo - Mircea Lucescu»”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
