)
Articol de Andrei Niculescu - Publicat duminica, 01 februarie 2026, 13:06 / Actualizat duminica, 01 februarie 2026 13:06
Există în fotbalul de azi un element nou. Nu știu exact când a apărut, cine a avut ideea să ni-l arunce în față și la ce ne folosește, dar ne lovim de el frecvent. E vorba de „expected goals”.
Nu-s eu un mare adept al limbajului corporatist, al „meeting”-urilor, „task”-urilor, „dead line”-urilor ori „call”-urilor, dar chestia asta sună mai bine în engleză decât în română, goluri așteptate. Pornind de aici, e foarte posibil ca de-acum înainte la meciurile Barcelonei să apară, în zona statisticilor, o nouă rubrică: goluri nemarcate. E cam non-sens, știu. Golurile sunt cele care apar pe tabelă, celelalte sunt ratări. Dar dacă există goluri așteptate, de ce n-ar fi și goluri nemarcate?
În fine. Revenind la Barcelona, cine n-a văzut meciul de sâmbătă seară cu Elche ar putea crede că totul a stat în limitele normalului și că a fost un rezultat, apropo de ideea de mai sus, ”expected”. Nici măcar dacă arunci o privire spre statistici și te oprești doar la capitolul șuturilor pe spațiul porții nu ești peste măsură de surprins: 3-8. Te gândești că-n poarta lui Elche a stat Inaki Pena, care a fost la Barcelona și a arătat că are calitate, ba chiar te duci cu gândul că ar fi avut ceva să-i demonstreze lui Hansi Flick.
Mai apoi însă, dacă-ți continui cercetările și ajungi la zona șuturilor spre poartă trebuie să ți se aprindă niște beculețe pe-acolo. De 30 de ori au tras catalanii sâmbătă seară, nou record al acestui sezon (în sezonul trecut, recordul a fost tot al Barcelonei, 40 de șuturi într-un meci cu Mallorca, terminat cu 1-0!!). Mergând pe aceeași linie, ultimele 3 partide ale catalanilor în La Liga au produs, la acest capitol, 62 de șuturi. Pentru 6 goluri. În medie, un gol la 10 șuturi.
Dacă e mult sau puțin, bine sau rău, e chestie de gust. Barcelona azi pare extrem de dornică să le ofere fanilor săi partide ce se dispută pe linia subțire dintre spectacol și atac de cord. E o echipă diferită, asta e clar, dar chestia asta funcționează în sens pozitiv atunci când lucrurile se termină cu bine. Cu Real Sociedad nu s-au terminat cu bine și a apărut eșecul care ține trează lupta pentru titlu, într-un meci pe care catalanii ar fi trebuit să-l controleze încă de la pauză și încă într-o manieră scandaloasă.
Băieții lui Flick par să se distreze pe teren, iar aici nu-i nimic ilogic de vreme ce fotbalul lor e propus de un Lamine Yamal din ce în ce mai bun, dar încă un copil la cei 18 ani ai săi. Nu demult, Lewandowski a dat un interviu în Polonia și a povestit cum, deși atunci când a venit i s-a cerut să implementeze în vestiar seriozitatea ce l-a caracterizat întotdeauna, s-a molipsit el de exuberanța mai tinerilor săi colegi. În principiu asta nu e rău, căci fotbalul e făcut, în principiu, pentru distracția oamenilor, dar nici nu se poate spune că e prea bine atunci când distracția e înlocuită cu dezamăgiri, vezi situația de la San Sebastian.
Aici e treaba lui Hansi Flick, pe care-l prinde excelent acest rol de tată-bunic. Ceea ce, de fapt, și e în viața reală. Într-un vestiar ca al Barcelonei nu-i chiar simplu însă, mai ales că tinerii-s mulți. Antrenorul german solicitase o abordare a partidei de o așa manieră încât să nu mai fie nevoie de o nouă ”remontada”.
S-a întâmplat de 14 ori în acest sezon, în 33 de meciuri! Iar jucătorii săi au pornit ca o rachetă, au dat gol repede și, pesemne, au considerat că de-aici încolo e simplu, așa că, ”viva la fiesta!”. S-a terminat cu Cava (suntem în Spania totuși), dar se putea termina și cu Xanax, căci Elche nu s-a predat nici măcar atunci când s-a făcut 3-1. În paranteză fie spus, Elche e un exemplu de echipă simpatică, o echipă care joacă fotbal și nu se abate de la linia asta.
Întrebarea care se pune acum este: Barcelona, cu stilul ăsta, poate să emită pretenții dincolo de La Liga? În Europa adică, unde adversarii sunt și valoroși, dar și cinici, vezi Arsenal sau Bayern. Se știa despre catalani că au mari probleme în defensivă cu această filozofie a lui Hansi Flick, mai nou se pare că problema e de fapt transformarea în goluri a cantității industriale de ocazii pe care le crează.
Poate funcționa această ruletă rusească în Champions League, exemplul ”dublei” cu Inter fiind încă proaspăt? Poate fi acest spirit adolescentin unul câștigător? Evident că n-avem de unde să știm răspunsul astăzi, dar rețineți întrebările pentru finalul lunii mai.
Un lucru e însă cert. Meciurile Barcelonei lui Flick nu sunt niciodată plictisitoare.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
