)
Articol de Daniel Scorpie - Publicat miercuri, 25 februarie 2026, 13:23 / Actualizat miercuri, 25 februarie 2026 13:23
Întrebat de un ziarist norvegian, la conferința de presă anterioară returului play-off-ului Champions League, dacă ar fi o rușine să vă elimine o echipă mică precum Bodo, Chivu i-a dat peste nas: „Oh, spui asta și râzi? Bravo ție! Nimic nu e rușinos în fotbal”. Oratorul lăudat de italieni a dat-o în bară de data asta, cum a făcut Akanji, mai întâi la figurat, apoi la propriu, îngropând-o pe Inter. Chiar e rușinos pentru o vicecampioană a Europei să nu prindă primăvara competiției!
Inter are o față în Italia, de speriat pentru adversari în Serie A, și o alta în Europa, care inspiră neputință și lipsă de valoare față de nivelul competiției premium a UEFA. De la a juca două finale în ultimele trei sezoane, ultima fiind pierdută pe Allianz Arena cu un nemilos 0-5 (totuși, cu PSG), ce a traumatizat vestiarul nerazzurro, este tare dureros să te prăbușești cu zgomot, chiar în Scala fotbalului!
În timp ce la Sanremo începea popularul festival de muzică italiană, pe San Siro - Giuseppe Meazza continua coșmarul lui Inter și se încheia aventura nerazzurrilor în Ligă. Brutal, surprinzător de devreme și fără scuze. Inter a dovedit marți seară și pe iarba verde de-acasă, că nu terenul, vremea ori lipsa presiunii explică neputința liderului din Serie A în prima partidă eliminatorie cu miză mare sub comanda lui Chivu.
Când nu joacă Lautaro chiar se simte, în ciuda statisticilor, care nu prevesteau deloc dezastrul scandinav de proporții
Dacă în Italia l-a depășit pe Simone Inzaghi la sezonul de debut și a reușit cel mai bun start al unui antrenor al nerazzurrilor, la nivel internațional a rămas restanțier în sesiunea de iarnă. Inter i-a respectat pe cei de la Bodo/Glimt, așa cum zicea Chivu, dar chiar prea mult. Norvegienii (Knutsen a folosit doar doi străini în ambele manșe) arătaseră că nu sunt sparring partner. Că doar nu fortuit au câștigat în grupă cu Manchester City și cu Atletico, chiar pe Metropolitano, și au remizat cu Borussia la Dortmund!
Bodo i-a umplut pe italieni de respect pe „Meazza”, făcând abstracție de atmosfera creată de 70.000 de suporteri și profitând de slăbiciunile și de limitele evidente ale trupei lui Chivu, scoase în evidență, pe același stadion, de campioana și de liderul din Premier League. Inter i-a dat dreptate lui Conte, care se plângea că nu mai poate performa la Napoli fără câteva piese esențiale.
Când nu joacă Lautaro Martinez chiar se simte, în ciuda statisticilor, care nu prevesteau deloc dezastrul scandinav de proporții. Și dacă în același timp nu sunt în teren pe Hakan Calhanoglu și Dumfries (intrarea olandezului a fost doar un act de prezență), iar Barella a fost caz de... așa cum i se traduce numele (targă), jocul scade exponențial.
Dispar atuurile necesare pentru a supune un adversar compact și disciplinat, retras cu toți jucătorii în spatele balonului, gata să-și folosească armele binecunoscute și pe care nerazzurrii le-au experimentat pe propria piele. Construcția devine lentă, previzibilă, fără verticalizări, combinații periculoase în careu, pressing agresiv, intercepții în treimea adversă și trasee destabilizatoare.
Pe lângă alegerile discutabile de echipă, se impunea modificarea mai rapidă de sistem. Akanji s-a pierdut după gafă
Aseară s-a văzut cât contează să nu ai un atacant combinativ, Lautaro, capabil de pressingul avansat și agresiv și să recupereze mingi pentru a se asocia cu vârful de careu, Thuram sau Pio Esposito! Cât contează să nu ai conducător de joc, Hakan, ca să nu ajungi să începi construcția de la portar și de la fundașii centrali! Cât contează să nu ai măcar un jucător în stare să dribleze și să scoată adversari din joc în dueluri! Luis Henrique este orice numai așa ceva nu, la fel cum s-a confirmat că Frattesi e doar o rezervă, alegerea lui Chivu fiind neinspirată.
Experiența lui Mkhitaryan putea conferi un plus în criza majoră de idei și de luciditate, însă armeanul a fost uitat pe banca de rezerve. Antrenorul a preferat să parieze pe Sucic și Diouf, achizițiile estivale cu care nu întorci rezultate în Ligă. La fel s-a văzut cum a înviorat jocul ofensiv intrarea lui Bonny, în condițiile în care Thuram este complet ieșit din formă, singurele sale goluri în Champions fiind tocmai în prima etapă, cu Ajax!
Pe lângă alegerile discutabile de formulă, era nevoie de modificarea mai rapidă de sistem prin renunțarea la un stoper. Mai ales că Akanji era marcat de gafa comisă, inacceptabilă la acest nivel și nescuzabilă de lovitura la arcadă și bandajul de la cap. Elvețianul, care marcase cu Lecce, a dat-o în bară și la propriu, la poarta cealaltă. Poate că nu degeaba i-a dat drumul Pep Guardiola și i s-a pus un preț modest de cumpărare: 15 milioane trebuie să dai, dar atât și face!
Chivu n-a putut să motiveze echipa și s-o facă să creadă că poate întoarce soarta calificării. Eșecul chiar este rușinos!
Și mai e ceva. Chivu n-a putut să capaciteze echipa și s-o facă să creadă că poate întoarce soarta calificării. Vorbele ticluite din discursurile sale n-au mai apăsat tastele corecte în mintea jucătorilor. Așa că Inter a ajuns să răspundă la întrebarea obraznică pusă lui Chivu de ziaristul norvegian, „dacă nu se teme de o eliminare rușinoasă în fața unei echipe mici precum Bodo/Glimt”.
Scandinavul a spus asta și a și râs, așa cum la urmă a râs și trupa lui Knutsen! „Nimic nu e rușinos în fotbal” nu se potrivește cu blazonul unei echipe care în sezonul trecut le elimina pe Bayern și pe Barcelona în Ligă și care acum se pregătește să câștige lo scudetto.
Dincolo de milioanele destule pierdute prin ratarea calificării (și, atenție, patronul american ține mult la acest aspect financiar!), după patru ani de la precedenta contraperformanță, Inter și-a pătat reputația, cu un jenant play-out. Cine râde la urmă, dar și la început, râde mai bine.
