Articol de Justin Gafiuc - Publicat sambata, 14 martie 2026, 00:07 / Actualizat sambata, 14 martie 2026 00:07
Cristian Ponde, 31 ani, a semnat în ianuarie un contract până în vară cu Unirea Slobozia, plus opțiune de prelungire un an. A fost copilul-minune al fotbalului lusitan: plecat la 8 ani din Maramureșul natal, crescut apoi în Academia lui Sporting Lisabona și supranumit în perioada junioratului „noul Cristiano Ronaldo” pentru potențialul său de top. O accidentare gravă i-a curmat dramatic traseul promițător la 19 ani. Acum, a decis să încerce o experiență și în campionatul din țara sa de baștină
La începutul anilor 2000, un puști român formidabil, plecat din Maramureș cu părinții în Portugalia, îi lăsa cu gura căscată pe scouteri prin talentul său ieșit din comun. Cristian Ponde a fost recrutat imediat, de la vârsta de 10 ani, de Sporting Lisabona, unde a crescut în cea mai faimoasă Academie lusitană.
Atacantul a devenit căpitan de echipă la juniori, a primit banderola inclusiv la loturile naționale juvenile ale Portugaliei, unde a fost unul dintre oamenii de bază începând cu grupa U17. Fusese preluat de cel mai faimos agent de pe glob, Jorge Mendes, în al cărui portofoliu se afla și Cristiano Ronaldo.
La 19 ani însă, exact când se pregătea să facă pasul cel mare spre prima echipă a lui Sporting și să-și ia zborul spre vârful fotbalului european, a suferit o ruptură a ligamentelor încrucișate de la genunchiul drept.
Cristian Ponde: „Curiozitatea m-a împins spre campionatul din România”
Un an de pauză, destin dat peste cap, o viață întoarsă pe dos și, mai departe, un traseu tot mai palid, în Portugalia, Ucraina, Elveția. Acum, Ponde a decis să-și încerce norocul și în Liga 1: o decizie de suflet și o tentativă de repunere pe linia de plutire a unei cariere departe de ceea ce promitea copilul miraculos de la Sporting.
- Cristi, spune-ne, în primul rând, cum ai decis să vii să joci în România?
- M-a motivat mult încrederea pe care am simțit-o din partea clubului cu ocazia discuțiilor legate de transfer. Am urmărit campionatul din România de-a lungul anilor, pe cât mi-a permis timpul, și știam că e o ligă competitivă, echilibrată. A fost la mijloc și curiozitatea de a juca în țara mea natală. Chiar țineam să am o experiență aici până la terminarea carierei.
- A fost cumva chemarea sângelui!
- Da. Am ales și cu sufletul. Era a doua oportunitate de a veni în România și acum m-am decis să fac pasul. A mai existat anul trecut o propunere de la Poli Iași, dar am simțit atunci că nu e momentul. Am preferat o altă ofertă din Portugalia. Știu că s-au scris lucruri în presă și despre Dinamo, dar cu mine n-a vorbit nimeni nimic.
„La 10-11 ani, am avut de ales între Sporting și Chelsea”
- Care ți se par formațiile cele mai solide după primele săptămâni petrecute în Liga 1?
- Interesant e că am prins până acum ca adversar patru dintre formațiile calificate în play-off. Craiova are o echipă foarte bună, Dinamo și Rapid – la fel. Dobre e jucătorul care mi-a atras cel mai mult atenția prin calitate. Dar Universitatea mi se pare favorita principală la titlu. E o formație bine organizată, stă bine și fizic, și tactic. Nu prea am avut șanse în fața lor. Se vede că e un grup lucrat, cu destule detalii aduse din școala portugheză.
- Ai schimbat câteva vorbe cu Filipe Coelho, antrenorul Craiovei?
- Nu. Am vorbit puțin doar cu unul dintre oamenii din staff-ul lui, tot un portughez. Ne știam de mai mult timp, din perioada când îmi făceam junioratul la Sporting, iar el lucra în altă parte.
- Sporting Lisabona e, practic, povestea vieții tale de până acum. Ai plecat cu familia în 2003 în Portugalia, erai un pici, intrat foarte repede în faimoasa Academie a „vulturilor”. Cum s-a întâmplat întreaga aventură?
- Aveam opt ani când am ajuns cu părinții în Portugalia. Ne-am stabilit în sud, la Algarve. Am început să joc fotbal imediat la Olhanense și, după numai un sezon, m-a remarcat Sporting și m-a recrutat pentru Academie. Marcasem foarte multe goluri, avusesem jocuri foarte bune la acel nivel și le-am atras atenția. Am avut de ales atunci între Sporting și Chelsea, dar inclusiv persoana care m-a remarcat m-a sfătuit să merg la Lisabona, nu la Londra. Oricum voiam Sporting, fiindcă de acolo au ieșit jucători fantastici și au cea mai bună bază de pregătire din Portugalia.
Mi-ar fi plăcut să ajung în Premier League, cel mai puternic campionat din lume. Manchester United e echipa favorită din Anglia, poate și datorită perioadei petrecute acolo de Cristiano Ronaldo. Îmi pare rău că n-am ajuns până acum la niciun meci al lor. Am mers doar într-un turneu cu Sporting, când am văzut doar stadionul
Cristian Ponde, atacant Unirea Slobozia
„Foști colegi? Palhinha de la Tottenham sau Andre Silva, ex-Milan și Leipzig”
- Ai petrecut 13 ani la Sporting, de la vârsta de zece ani, în inima fabricii care l-a oferit fotbalului mondial și pe Cristiano Ronaldo. Îmi închipui că e o presiune mare acolo încă de la nivel de juniori, nu?
- Da, dar e o presiune pozitivă în sensul că e un mediu de creștere confortabil pentru un tânăr. Un mediu care-ți inspiră încredere, te motivează, știind că din acea Academie au plecat în lume mari fotbaliști, la cluburi imense. Chiar e locul unde-ți poți urma visul de a ajunge la o echipă de top.
- Spune-ne câțiva foști colegi de la Sporting și de la naționalele juvenile ale Portugaliei, ajunși în timp în circuitul fotbalului de clasă mondială?
- Să zicem așa: Joao Palhinha - acum la Tottenham, Daniel Podence – ex-Wolves, acum la Olympiakos, Andre Silva – Porto, Milan, Leipzig, Gelson Martins – fost la Atletico și Monaco, Rony Lopes – ex-Monaco și Sevilla. Cu toți acești băieți am crescut împreună. Cu o parte dintre ei mai țin legătura, dar destul de rar, fiindcă fiecare și-a făcut propriul drum în lume. Am cam pierdut contactele.
- Spune-ne o întâmplare simpatică din perioada de la Sporting?
- La 18 ani, am mers într-un cantonament cu echipa mare în Canada și acolo am trecut prin obișnuitul „botez” al vestiarului. A trebuit să cânt în fața tuturor, jucători, antrenori, președinte. S-a râs copios. Dar a fost amuzant. Am interpretat o melodie portugheză. Dacă s-ar fi întâmplat mai încoace puțin în timp, poate aș fi ales „Made in Romania”.
„Marele necaz al accidentării a fost, de fapt, timingul: promovam la echipa mare, plus Euro și Mondial cu naționala”
- Ajungem la momentul care ți-a schimbat abrupt destinul. Erai pe val, aveai 19 ani, căpitan la tineretul lui Sporting, om de bază în naționalele juvenile ale Portugaliei, la un pas să faci saltul spre paradis. Noul Cristiano Ronaldo, cum te supranumea presa! Dar, brusc, o accidentare la ligamente ți-a curmat drumul. Coșmarul vieții tale, probabil!
- Nu accidentarea în sine a fost necazul, pentru că ruptură de ligamente încrucișate au mai avut și alți jucători, care au revenit apoi pe teren. Nefericit a fost timingul în sensul că accidentarea s-a petrecut în luna martie, când eram aproape de promovarea la prima echipă a lui Sporting, făcusem cu ei tot presezonul, iar cu naționala U19 urma Europeanul (vicecampioni) și, apoi, Mondialul U20 (sferturi de finală). Am ratat însă un an vital cu recuperarea. Fotbalul nu te așteaptă. Am pierdut trenul, a fost greu să mai revin la forma inițială. Era un moment pe care, dacă-l speculam, cu siguranță aș fi jucat la un nivel foarte mare.
- Ce-a fost în sufletul tău în acele momente?
- Îți trec prin cap tot felul de lucruri. Dar sentimentul cel mai puternic a fost unul de frustrare. Simțeam că vreau să fiu prezent acolo, pe gazon, în vestiar, dar nu mai puteam. A fost foarte greu.
- Cum te-ai motivat să mergi mai departe?
- Doctorii, colegii, impresarul, familia, toți mi-au spus să-mi păstrez calmul în cele opt-nouă luni de recuperare și să merg la fiecare ședință ca și cum aș merge zilnic la un antrenament normal. Să lucrez serios două-trei ore și să ai multă răbdare, plus convingerea mentală că te vei reface sută la sută.
- Cu Marius Niculae și cu Boloni ai făcut cunoștință la Sporting?
- Pe domnul Boloni n-am avut prilejul să-l cunosc, dar cu Marius m-am întâlnit înaintea unui meci din Cupa UEFA. Mi-a oferit și un tricou cu autograf, pe care-l am și acum acasă. N-am apucat încă să vorbim de când am venit în Liga 1, dar mi-ar plăcea să-l revăd. Și, la rândul meu, să-i ofer un tricou al Unirii. Dar nu știu dacă-și mai aduce aminte de mine!
Nu m-am gândit niciodată serios la comparația prin care mi se spunea «micul Cristiano Ronaldo». Suntem complet diferiți, eu am alt stil, iar diferențele sunt semnificative. Îmi pare rău că n-am avut ocazia să-l cunosc personal pe Cristiano, dar cine știe? Poate se va ivi prilejul în viitor!
- Cristian Ponde, atacant Unirea Slobozia
„FCSB e Steaua: asta e percepția peste tot în Portugalia”
- E corectă impresia că venirea ta în Liga 1 a fost mai degrabă o alegere de criză?
- Deloc! Am avut oferte și din Portugalia, dar am preferat România din curiozitate și din dorința de a acumula o experiență în țara mea natală. Simțeam că trebuie să fac acest pas la un moment dat.
- Ce-și mai poate propune însă Cristian Ponde de la o aventură în Liga 1 la 31 de ani?
- Să joc cât mai mult, să-mi ajut echipa să facem meciuri bune, să câștigăm și să rămînem în prima divizie. Ăsta e obiectivul principal.
- Sunt diferențe între ceea ce te așteptai să găsești în România și ceea ce ai descoperit concret?
- Surprize frumoase, în special la nivel de spectatori. Sunt foarte mulți suporteri în tribune, mai ales la echipele mari. Inclusiv la Slobozia am văzut că se adună 4.000 – 5.000 de oameni la partidele de acasă spre a ne susține. Asta denotă că oamenilor le e foame de fotbal, ceea ce e grozav.
- O întrebare inevitabilă: FCSB e Steaua? Cum e percepția externă?
- Când zici FCSB, te gândești automat la Steaua cea veche, pe care o știm cu toții. Și în Portugalia, toți prietenii mei vorbesc despre Steaua, așa că v-am dat răspunsul.
În timpul liber stau mult acasă, mă relaxez, mănânc, mă odihnesc. Urmăresc Netflix și văd cel puțin un meci de fotbal pe zi, mai ales dacă e vorba despre partidele din Champions League. Iar acum urmăresc cu și mai mare atenție alte jocuri din liga românească
- Cristian Ponde, atacant Unirea Slobozia
„În casă vorbim doar românește. Abia aștept să revin în Maramureș, n-am mai fost din 2016”
- Ești din zona Maramureșului, mai ai rude în România?
- M-am născut la Baia Mare. Suntem dintr-o localitate apropiată de acest oraș. Mai am acolo pe bunica din partea mamei, un unchi, câțiva verișori, inclusiv unul dintre ei la București. Sigur voi merge în vizită la vară. De-abia aștept să fac o tură, să-mi adun vechii prieteni. N-am mai fost în țară din 2016.
- Care sunt amintirile cele mai dragi dinspre locurile de baștină?
- Ieșirile prin pădure la bunica, zăpada mare, tradițiile, pe care le respectăm și acum în familie, chiar dacă suntem plecați de o grămadă de ani în Portugalia. De exemplu, nu lipsesc niciodată sarmalele de pe masa de Crăciun.
- În casă se vorbește românește sau portugheză?
- Tot timpul românește! E adevărat că eu înțeleg mai bine decât vorbesc, dar mami și tati au impus această regulă în casă de a vorbi numai în românește. Asta mi-am impus și singur, o dorință naturală de a-mi păstra rădăcinile familiei. Doar cu sora mea mai mare discut câteodată în portugheză.
Aș vrea să vizitez Brașovul și Constanța. Să merg la plajă, să văd cum e litoralul românesc în comparație cu cel portughez. Îmi place să stau la soare, așa că ar fi câteva zile perfecte la mare
- Cristian Ponde, atacant Unirea Slobozia
„Pentru mine, România lui Lucescu are potențial de Mondial”
- Urmează un meci crucial pentru naționala României, semifinala barajului pentru Mondiale, cu Turcia. Cum crezi că o scoatem la capăt?
- Am încredere că vom învinge. Știu că va fi o partidă complicată, sensibilă, foarte importantă în egală măsură și pentru Turcia, unde va fi o atmosferă infernală. E genul de meci în care trebuie să lupți în fiecare secundă ca și cum ar fi ultima. Să simți pe teren că ai oferit absolut toată energia în sprijinul naționalei. Important e ca, la final, indiferent de rezultat, fiecare jucător să iasă cu capul sus, având sentimentul că a dat maximum pentru echipă.
- Cine-ți place în mod special din actuala națională?
- Denis Man e un jucător de clasă, care poate influența orice partidă. Foarte bun, iar asta se vede și din ultimele lui evoluții la PSV! De asemenea, Radu Drăgușin e un fundaș remarcabil. Pentru mine, România lui Lucescu poate arăta și la Istanbul că are potențial de Mondiale.
- A existat vreun moment în perioada ta cea mai bună când FRF să încerce să te aducă spre naționala României?
- Niciodată! N-am avut contacte cu nimeni, nici măcar la nivel de tatonare a unei asemenea posibilități. Mă simt în egală măsură român și portughez. Nu știu cum aș fi reacționat în fața unei astfel de variante de alegere. Probabil că m-aș fi gândit, în primul rând, unde am cele mai mari șanse să joc.
Campionatul din Portugalia se bazează mai mult pe tactică și tehnică. Dar în Estul Europei, pe unde am evoluat, în Ucraina, în România, contează mai mult factorul fizic. Trebuie să fii foarte bine pregătit ca să faci față. Din acest punct de vedere, e greu până te adaptezi și intri în ritm
Cristian Ponde, atacant Unirea Slobozia
Colecție de tatuaje: „Părinții, sora, bunica și coordonatele locului de naștere”
- Pari un tip foarte timid, introvertit. E o imagine reală sau falsă?
- Așa sunt la început, într-adevăr. Am nevoie de puțin timp de „încălzire” pentru a cunoaște oamenii. În general, sunt un tip foarte calm, așezat. Îmi place mult să stau cu familia, cu prietenii. Nu prea mă dau în vânt după agitație, motiv pentru care, la finalul carierei, nici nu mă văd acum să rămân în fotbal. Dar asta o să vedem la momentul respectiv. Poate o să mi se facă dor de fotbal și voi continua în fenomen. Dar nu antrenor! Mai degrabă ceva gen director sportiv.
- Ai superstiții?
- Să intru cu dreptul pe teren.
- Ai și o serie de tatuaje. Le poți descrie, te rog?
- Un semn al infinitului care are încorporate coordonatele geografice ale locului în care m-am născut. O cruce. Două aripi: mami și tati. Numele surorii mele și al bunicii. Sunt repere care mă motivează zilnic.
- E așezată undeva în mintea ta ideea că un traseu curajos cu Slobozia ți-ar putea deschide calea către una dintre formațiile importante din Liga 1?
- De ce nu? Cum am spus, am ales cu sufletul să joc în România, am venit să-mi fac treaba și să ajut, indiferent unde mă va purta cariera mai departe.
CV CRISTIAN PONDE
Data nașterii: 26 ianuarie 1995, Făurești (Maramureș)
Post: aripă, vârf
A jucat la Olhanense (2002-2005), Sporting Lisabona (juniori, echipa B, 2005-2016, 2017-2018), Covilha (2016-2017), Karpatî Lvov (2018-2019), Grasshoppers (2020-2021), Farense (2021-2024), Maritimo (2024-2025), Feirense (2025), Unirea Slobozia (2026-prezent)
Meciuri/goluri națională: 29/11 (Portugalia U17-U19)
6 partide a adunat până acum Cristian Ponde în tricoul Unirii Slobozia, pentru care a strâns 365 de minute pe gazon, fără nicio realizare în materie de gol sau assist
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
