)
Articol de Mihai Mironică - Publicat luni, 18 mai 2026 14:36 / Actualizat luni, 18 mai 2026 17:07
Avem și noi, la scara noastră, un PSG al nostru. Craiova și-a căsăpit adversarul în finala pentru titlu cu un 5-0 care a amintit de taifunul parizian de anul trecut din finala Champions League. Craiova a avut un Mbappe, pe Mitriță, cel mai bun, dar poate și cel mai capricios fotbalist din SuperLigă. Clubul s-a despărțit de un jucător de rasă, dar echipa Craiovei a devenit cu adevărat echipă. Așa cum i s-a întâmplat și colosului parizian.
Craiova n-a mai fost dependentă de un jucător, n-a mai stat cu sufletul la gură să vadă cum se simte Prințul Mitriță în acea zi. Craiova a devenit o echipă mai greu de contracarat pentru că pericolul a venit din toate părțile, de la finalizările lui Al Hamlawi și Nsimba, de la zvâcnirile lui Mora și Etim, de la învăluirile lui Bancu, pasele lui Cicâldău, șuturile lui Anzor.
Urmașul lui Mitriță la tron, Baiaram, a avut o revoltă în era Rădoi, dar n-a mai crâcnit când Filipe Coelho l-a mai ținut pe bancă, supunându-se efortului colectiv.
Campionul în exil
Îl prețuiesc pe Mirel Rădoi, îmi place stilul lui curajos, îmi plac aparițiile lui publice, apreciez aura lui. Îmi place cum vorbește despre fotbal, discursul lui este un cozonac plin de stafide și alte delicatese. Dacă îl asculți pe Filipe Coelho, e pâine goală ce spune el acolo.
Dar cred că Universității nu i-ar fi fost atât de bine cu Mirel în campionat și-n Cupă. Cred că un tip așezat, cerebral, non-conflictual și tern a fost mai util decât aventurierul charismatic, dar care fierbea și echipa putea da în clocot. Cred că oltenii au avut nevoie de un non-oltean care să-i scape de oltenisme. Sună a clișeizare, dar însăși Universitatea apelează la o asemenea abordare când își pune un slogan de genul „Așa e la Craiova”.
Mirel Rădoi plânge în hohote după 4 înfrângeri din 4 într-un cotlon al Turciei, în timp ce echipa finisată de el, actuala Craiovă, celebrează 4 triumfuri din 4: titlul, Cupa, cel mai frumos parcurs european și cel mai tare public.
Probabil că, din lirele turcești, Mirel își va mai deschide încă un garaj țiriacian, își va mai lua o sacoșă de ceasuri elvețiene cu cuc de aur. Dar să fii oltean și să alegi să nu fii în epicentrul carnavalului de la Rio de Jiuneiro, preferând un exil la Maxim o baclava udată cu lacrimi, ăsta e autogolul carierei de antrenor a lui Mirel Rădoi.
Cea mai bună, dar și escortată
Da, Craiova a fost escortată pe ultima turnantă. A învins-o pe Dinamo cu „ofsaidul acceptabil”. A ajuns în superioritate numerică în „finală” după un prim „galben” arătat ușor la Mendy. Nu ni s-a arătat în transmisia meciului cu U Cluj dacă a fost sau nu ofsaid la golul doi. Fază în care, pe de altă parte, Al Hamlawi ignoră mingea inițial, singura lui preocupare fiind să-l dărâme pe Cristea.
Cât despre seninătatea cu care a ieșit Mendy când a fost eliminat, neștiind cum să le mai strângă mâna „centralului” și arbitrului asistent după ce aceștia îl executaseră c-un „roșu”, provocând fără niciun sens cele două „galbene”, toate astea mi-au adus aminte de acel fundaș al lui U Cluj, străin și el, care a făcut acum 18 ani ce trebuia pentru ca să celebreze CFR Cluj titlul.
Craiova are prezent și are viitor. Marchează în „finală” prin doi “underi”. Are o medie bună de vârstă, are o eminență cenușie excelentă în Mario Felgueiras, are patron care nu a cedat în fața eșecurilor. Craiova pare pregătită de hegemonie. Oltenia a legat două titluri doar pe vremea Craiovei Maxima. Craiova Moderna poate repeta o astfel de serie.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
