Articol de Remus Dinu - Publicat miercuri, 20 mai 2026 18:05 / Actualizat miercuri, 20 mai 2026 18:53
Antonie Solomon, 70 de ani, fost primar al orașului Craiova între 2004 și 2012, implicat din plin în fotbal în anii '90 și în prima parte a anilor 2000, vorbește, într-un interviu acordat Gazetei Spoturilor, despre titlul cucerit de Universitatea și anii tumultuoși petrecuți în fenomen. Implicat în viața Științei în acea perioadă, Solomon explică, într-o rară apariție în presa de sport, cum vede tot ce s-a întâmplat în Bănie în ultimele două decenii.
E de notorietate printre olteni faptul că Antonie Solomon a fost unul dintre personajele influente din jurul Craiovei, mai ales în perioada în care clubul dezafiliat ulterior era condus de Gigi Nețoiu, Dinel Staicu ori Adrian Mititelu. El a gravitat în jurul juveților și în anii '90.
Tot în acea „epocă”, Solomon a ispășit și o pedeapsă cu executare, una derivată din afara fotbalului, fiind condamnat pentru luare de mită într-un dosar ce l-a avut în prim-plan pe Cornel Penescu.
Reabilitat între timp, Solomon este astăzi vicepreședintele Consiliului Județean Dolj și mărturisește că s-a detașat complet de fotbal, chiar dacă urmărește parcursul echipei care a preluat întâietatea în oraș.
Reticent inițial, fostul edil a acceptat un dialog cu cărțile pe față despre trecutul, prezentul și viitorul fotbalului din Bănie. N-a ocolit nici discuțiile despre conflictul identitar din oraș, a dezvăluit ce relație mai are cu Adrian Mititelu, cum îl cataloghează pe Mihai Rotaru și care au fost presupusele aranjamentele care l-au „scârbit” în fotbal.
Antonie Solomon, interviu rar: „Rotaru a investit și a avut mereu o gândire pozitivă”
- Bună ziua, domnule Solomon! Cum ați comenta izbânda Universității Craiova? Vă întreb în contextul în care ați avut legături puternice cu fotbalul de acolo.
- Am avut, dar m-am cam săturat de fotbal, până peste cap... M-am retras discret. Îi las pe nepotul și pe băiatul meu să fie prezenți. Mă bucur și eu că Universitatea a reușit să facă această performanță. Chiar o consider o performanță, mai ales că noi, „provincialii”, nu suntem tratați așa cum ar trebui să fim.
- De către cine?
- De către Federație, Ligă, chiar de către media de la nivel național.
- Revenind la titlul Craiovei...
- E o performanță mare și mă bucur, în primul rând, pentru noi, oamenii care mănâncă fotbalul pe pâine, chibiții ăștia înfocați, cum se numesc acum. Dar mă bucur și pentru patron, care a investit și a avut mereu o gândire pozitivă. Până la urmă, i-a ieșit! Față de alții care toată ziua vorbesc la televizor, vorbesc de milioane, cât câștigă, cât iau, cât cheltuie. Mă bucur în același timp și pentru instituție, pentru primărie, fiindcă a pus la dispoziție acest stadion grozav și a reușit să atragă din nou publicul în tribună. S-a recreat, deci, acea stare de spirit specifică nouă, oltenilor.
- Vi se pare că se pierduse acea stare de spirit?
- Se pierduse, nu mai exista. Greu îi mai aduceai pe oameni la stadion. Acum, Oltenia vibrează! Mă bucur și pentru Alexandru Cicâldău, un prieten de-ai familiei Solomon. A jucat bine în ultimul timp, și-a revenit. E un băiat bun, mai rar!
- Nu mai mergeți nici la stadion, deci.
- Nu! Am fost la un singur meci de când a apărut noul stadion, atât! La un meci cu Farul, parcă, i-am bătut cu 3-1. În rest, nu. Dar sunt reprezentat de nepoți și de băiat, care sunt prezenți și sunt prieteni cu fotbaliștii. Se întâlnesc, discută. Chiar mă bucur pentru ce se întâmplă acum în orașul Craiova.
Despre războiul din oraș: „Nu știu ce n-au căzut la pace. Lupta nu face decât să-i obosească”
- Odată cu acest succes, credeți că s-a tranșat definitiv acest război al echipelor din Craiova?
- Nu știu de ce s-a întâmplat asta, de ce n-au căzut la pace, cumva. Eu cred că lupta asta pe care o poartă de câțiva ani nu face decât să-i obosească. Și pe unii, și pe ceilalți. În loc să stea, să stabilească ceva, să se înțeleagă și să ne aducă o liniște de care noi, suporterii, avem nevoie. Nu trebuie să fim împărțiți. Craiova e una! Au fost orgolii mari, nu știu. Puțin deranjant e altceva...
- Ce anume?
- E deranjant faptul că sunt și unii care întrețin [conflictul], în loc să-și vadă de treabă. Dar nu dau nume. Am văzut și discuția dintre Negrilă și Țicleanu.
- Cum ați cataloga-o?
- Cum poți să spui așa ceva? Cum poți să te iei de Țicleanu fiindcă a zis că „e o echipă înființată acum 13 ani?”... Țicleanu a reprezentat ceva în Craiova asta și în tot fotbalul românesc. La fel și Negrilă. Suntem plini de ură și nu mai există respect, iubire (oftează). Dacă cei care au mâncat o pâine împreună și au „murit” pe teren ca să ne aducă nouă fericire se comportă așa la bătrânețe, ce să mai spui?
- Apropo, cu domnul Mititelu ați mai vorbit, aveți vreo relație?
- Nu. Nu sunt certat, nu sunt nici supărat, dar nu vorbim. El are problemele lui, eu pe ale mele. Eu sunt aici, la Consiliul Județean, îmi văd de munca mea de zi cu zi. Repet, fotbalul nu mai reprezintă mare lucru, deși mă cam doare inima când o spun. Asta este.
Deranjat de blaturi: „Vă dau două exemple care m-au scârbit”
- Vă simt dezamăgit în ton.
- O s-o spun. Am fost la meciuri „blat” și n-am știut că sunt „blat”. Și o să vă dau două exemple care m-au scârbit.
- Vă rog.
- Antrenor era Pițurcă, am fost la UTA. Sinescu era în poartă, Dumnezeu să-l ierte (n.r. Marian Sinescu, fost portar, decedat în 2009). El era al Craiovei, dar apăra la UTA. Și am bătut cu 3-1 sau 4-1 acolo. M-am dus la Cluj cu Universitatea, i-am bătut cu 4-0, cu Craioveanu, cu nu știu cine. Ca să mi se spună după: „Mă, tu n-ai știut că sunt blat?”. Eu vin cu deranj, cheltuială, bani, avion, iar voi vă țineți de...? Și atunci... Vă spun o glumă.
- Așa.
- Știți că Jean Pădureanu era oltean, era de-aici, de lângă Boureni, din Băilești, de-al nostru. Era marele maestru în aranjamentele fotbalului românesc. După Revoluție, l-a întrebat un reporter: „Nea Jeane, se mai fac, mă, blaturi?”. Și răspunde: „Bă, nu se mai fac, că n-ai cu cine. Nu mai sunt oameni de caracter”. Atunci erau oameni de „caracter”, așa că mi s-a tăiat. Ca să nu mă mai apuc să spun cum se fac selecțiile pe la copii și juniori. E dezastru, nu se poate!
👉🏻Primul meci amintit s-a consumat pe 7 decembrie 1994. Craiova antrenată de Victor Pițurcă s-a impus la Arad, scor 4-0, toate golurile venind în repriza secundă, în minutele 66', 77', 79' și 83'.
👉🏻 E mai greu de concluzionat care e cel de-al doilea meci menționat de Solomon. U Craiova și U Cluj s-au întâlnit constant în anii '90, inclusiv în intervalul de timp menționat de acesta. În 1994, de exemplu, oltenii au câștigat la Cluj cu 3-1, în timp ce în 1992 s-au impus cu 2-0 în Ardeal.
- Iar acum vi se pare că este un fotbal mai curat, mai consecvent moral decât atunci?
- Dom'le, eu știu culisele fotbalului ăsta? Căile sunt încurcate, dar cred că e mai curat decât ce era înainte, pe timpul lui Halagian, nea Mitică. Așa cred, că e mai curat. Dar nu mai valoros!
„Mi-aș fi dorit să văd altceva la spectacolul din oraș”
- Ce șanse îi dați Craiovei să avanseze în preliminariile UCL?
- Dacă mai vin cu ceva întăriri... În fotbal e posibil orice! Eu m-aș bucura mult de tot! Să nu uităm cum au pierdut calificarea cu grecii (n.r. cu AEK Atena, în Conference League). Cred că sunt pe drumul bun. Încet-încet, încep să urce. Nu știu unde vor ajunge, dar sunt pe o scară ascendentă. Îmi doresc să văd din nou toată lumea conectată la spiritul de performanță al Craiovei. Avem un patron... Eu nu-l cunosc, dar jos pălăria! Ce-mi place e că vorbește extraordinar de bine! Băiat educat! De asta a și făcut ce a făcut.
- Cum vi s-au părut imaginile de luni, cu peste 15.000 de suporteri sărbătorind titlul pe străzile din Craiova?
- M-am uitat la televizor, îmi mai trimitea pe telefon băiatul meu diverse momente. Să știți că aș fi vrut să văd un spectacol, să se adune 100.000! Din păcate, doar scandări... Mi-aș fi dorit să văd altceva. Meritau fotbaliștii un spectacol, nu știu cu cine. Cu cântăreței, artiști iubiți, fiindcă am văzut că mulți țin cu Craiova, cum ar fi Bobonete sau alții. Sunt convins că publicul ar fi fost dublu.
- Putem presupune că a fost din scurt. Titlul încă ar fi fost în joc dacă U Cluj n-ar fi pierdut duminică.
- Ar trebui să facă altceva, să-i bucure pe craioveni, ar veni foarte multă lume. Dar au și ei vacanță și nu știu dacă se va mai face... Îmi aduc aminte că, pe timpul lui Păunescu, hodoronc-tronc, „gata, ne vedem la «Jiul»!”, după ce am bătut pe Kaiserslautern, parcă. S-a întrerupt și circulația, parcă. Și vorbim de timpul lui „Ceașcă”, nu era așa ușor cu organele și cu cei care asigurau protecția populației. Cu toate acestea, într-un sfert de oră au venit 10.000 de oameni să cânte „Hai Universitatea, hai Craiova!”. Îmi pare rău că n-a fost prezent Tudor Gheorghe la eveniment, care e trup și suflet și a cântat atât de mult Craiova asta. Deci, clubul - sau cine s-a ocupat... Putea fi mai interesant momentul.
Deja cresc pretențiile! Și de la patron, și de la fotbaliști. Vrem performanță!
- Antonie Solomon
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
