Portugalizarea

Aceste rândri despre posibila portugalizare a campionatului românesc se aștern exact în ceasurile în care inclusiv Real Madrid se portugalizează, semnându-l pe Mourinho, chit că The Special One e mai mult cetățean al întregii planete decât portughez pur și simplu.

Păi dacă se portugalizează Realul, de ce nu s-ar portugaliza și Dinamo, și Petrolul?

Era pe radar?!

Nuno Campos ne este servit de către conducerea lui Dinamo la doar câteva ceasuri după despărțirea de Kopic, când palma lui Andrei Nicolescu încă mai păstra urma atingerii cu tegumentul palmei croatului, asta în ideea că și-au strâns mâinile la final.

Iuțeala angajării lui Campos dovedește că acesta era urmărit demult, iar Nicolescu mărturisește că-l are pe portughez pe radar de vreo nouă luni. Prin asta spune și că se aștepta la o plecare a lui Kopic, iar Nuno Campos era rezerva gata să intre imediat în joc.

Ce înseamnă locul 5 în Ungaria?

Dar va fi Campos la nivelel lui Kopic? Oare să ieși cu Zalaegerszeg pe locul 5 în campionatul maghiar e chiar o performanță care să te recomande să vii la Dinamo? Când semna Kopic, în urmă cu doi ani și jumătate, Dinamo se zbătea în ghearele retrogradării, așa că noul antrenor nu trebuia să aibă cine știe ce nivel profesional.

Dar acum Dinamo e altceva și probabil că va dori să se califice în Europa. A calificat Nuno Campos în Cupele Europene vreo echipă, în întreaga sa carieră? Nu, dar e portughez, iar fotbalul nostru se pare că atrage tehnicienii lusitani așa cum atrage becul aprins țânțarii.

A venit la sărăcie

Ajunsă pe fundul sacului, Petrolul aduce și ea un portughez, pe Ricardo Sousa. De tatăl său, marele mijlocaș al lui Porto, câștigător de CCE, am auzit, însă de fiul Ricardo, nu. Are 10 echipe în 11 ani de antrenorat, ceea ce înseamnă că n-a stat prea mult pe nicăieri, iar la Ploiești de regulă se stă puțin, media fiind cam de trei antrenori pe sezon.

Dar e portughez, iar asta dă bine, deși tu te scalzi undeva între concordat preventiv și insolvență, adică abia dacă-ți duci zilele de pe o zi pe alta.

6 din 16

Și cu asta, epuizându-i pe lusitanii cărora zilele astea li se urează cu frenezie tradiționalul ”bem-vindo”, ajungem la ideea că în prima noastră ligă sunt nu mai puțin de șase antrenori străini.

Cei trei portughezi amintiți deja, plus croatul Stjepan Tomas de la Oțelul, plus Bergodi la ”U” Cluj (chit că el, după două decenii de stat pe la noi aproape că ne-a devenit conațional), plus maghiarul Szabo proaspăt instalat șa Miercurea Ciuc.

Ai noștri ce fac?

Așadar mai bine de o treime dintre bănci sunt ocupate de străini. Nu că asta ar fi neapărat un lucru rău, pentru că și în Premier League tehnicienii englezi (sau britanici, în sens mai larg) sunt rarități. Iar libera circulație, dreptul la muncă și alte lozinci sunt fire roșii ale contemporaneității.

Dar ai noștri de ce mai fac cinci ani de școală? Ca să se bată pe pauperele echipe de eșalon secund românesc și să viseze în taină la vreo oază arăbească?