EXCLUSIV Reportaj GSP din baza construită de Dedeman la Bacău, unul dintre cele mai ambițioase proiecte din fotbalul românesc: „Am ales o altă nișă”

În mijlocul câmpului, cu dealurile la orizont și cu un soare parcă și mai aprig, aici investește Dedeman, compania fraților Pavăl. Gigantul e, de multe ori, asociat aproape automat cu acest club. În realitate, dedesubturile proiectului și munca oamenilor de aici sunt mult mai ample.

„Municipalul” din Bacău este astăzi o adevărată junglă. Vegetația a acaparat complet fosta suprafață de joc, tribunele sunt la un pas de prăbușire, iar pe locul unde, odinioară, Cursaru sau Ciocoiu făceau spectacol în Liga 1, se găsesc acum adidași desperecheați, pietriș, arbuști crescuți printre betoane și chiar tigăi aruncate la întâmplare.

Astfel, fotbalul s-a mutat lângă Bacău, la Ruși-Ciutea. Costel Enache, unul dintre coordonatorii proiectului alături de Cristi Ciocoiu și antrenor al formației de Liga a 2-a, conducea un antrenament intens în momentul vizitei GSP.

FOTO. Cum arată baza de pregătire de lângă Bacău

+38 FOTO

Baza are trei terenuri cu iarbă naturală, două sintetice, un teren sintetic de 8+1, vestiare moderne, sală de forță, spații de recuperare și fizioterapie, un fan-shop și tribune cu scaune pe unul dintre terenuri.

În acest moment, se construiește și un spațiu dedicat birourilor. Totul este completat de o liniște aparte, de o atenție sporită la detalii și de o organizare care se potrivește perfect cu modul în care Costel Enache descrie proiectul: „Nu există presiuni. Conducerea este foarte echilibrată și nu așteaptă nimeni rezultate peste noapte”.

La fel de echilibrat este și discursul fostului antrenor de la FC Botoșani, Astra Giurgiu sau Universitatea Cluj. Temperat, Enache spune că tocmai această zonă de echilibru îl face să nu fie atât de prezent în spațiul public: „Extremele sunt mai atractive, dar acesta sunt eu”.

Costel Enache a vorbit pentru GSP despre dezvoltarea accelerată a proiectului de la FC Bacău și provocările care vin odată cu această creștere.

Clubul dispune deja de o infrastructură de academie, însă extinderea numărului de echipe și jucători impune o organizare tot mai complexă. Antrenorul subliniază că dezvoltarea trebuie făcută treptat, fără obiective nerealiste, iar calificarea în play-off-ul Ligii a 2-a ar fi un pas înainte, nu o obligație.

În cadrul unui discurs atipic fotbalului românesc, tehnicianul a vorbit și despre relația cu jucătorii, mărturisind că astăzi acceptă mai ușor greșeala decât la începutul carierei și evită să evidențieze individual tinerii de perspectivă, considerând că evoluția lor poate lua oricând o altă direcție. În viziunea sa, FC Bacău se află într-un proces de maturizare, iar obiectivul este ca, în următorii doi-trei ani, clubul să devină unul stabil, capabil să construiască pe termen lung.

VIDEO. Costel Enache: „Procesul este foarte anevoios, cu garduri, obstacole, gropi”

- Domnule Enache, ce faceți? Cum sunteți?
- Continuăm. Ăsta a fost unul dintre principiile proiectului: continuitatea. Dacă putem adăuga și o dezvoltare logică și controlată, e minunat. Doar că procesul este foarte anevoios. Sunt o grămadă de obstacole, garduri, gropi, dar cred că lucrurile au mers bine până acum.

- Care ar fi unele dintre acele obstacole?
- Sunt multe lucruri care ne încetinesc procesul. Cea mai mare problemă a noastră acum este că, din punct de vedere sportiv, ne-am dezvoltat foarte rapid, iar asta ne-a dezechilibrat puțin. Se lucrează foarte intens, sunt oameni care și acum mai fac câte ceva în curtea noastră. Am ajuns să avem o bază sportivă care ne permite să avem pretențiile unei academii în ceea ce privește infrastructura. Avem cinci terenuri: trei cu iarbă naturală, două sintetice și încă un teren sintetic de dimensiuni reduse. Suntem bine așezați din punctul de vedere al infrastructurii, însă creșterea numărului de jucători, a echipelor și a nivelului competițional înseamnă că toate grupele de juniori joacă la nivel de Elite, iar noi avem și două echipe de seniori, una în Liga a III-a și una în Liga a II-a. E nevoie ca toate lucrurile să fie foarte bine organizate. Ne bucurăm de baza de antrenament, dar, pe lângă această dezvoltare, mai sunt multe aspecte care trebuie puse la punct. Sunt luate în calcul, însă nu pot apărea peste noapte.

- Deci lucrurile sunt pe o pantă ascendentă.
- Un număr mare de jucători implică și o organigramă mai stufoasă. Asta înseamnă din nou cheltuieli și o regândire a componentei financiare. Lucrurile acestea nu pot fi schimbate de pe o zi pe alta, dar nu cred că s-a plâns cineva în academie sau în club. Ne bucurăm de rezultate, iar acestea sunt cele mai importante beneficii din punct de vedere sportiv. Copiii din academie au crescut, avem rezultate bune și foarte bune la toate grupele. Avem un trofeu la tineret, echipa de Liga a III-a s-a descurcat foarte bine, chiar dacă a terminat pe o poziție retrogradabilă. Trebuie subliniat că acolo au evoluat exclusiv jucători eligibili pentru regula U21. Iar echipa mare cred că a avut, la rândul ei, un sezon foarte bun.

Costel Enache, la baza de pregătire de lângă Bacău // foto: Andrei Furnigă (GSP)

„Am ales o altă nișă: copii muncitori”

- Aveți o filosofie universală pe care o aplicați de la copii și juniori până la echipa mare?
- Nu avem un sistem de joc universal. El nu face parte din filosofia noastră. Dau un singur exemplu: dacă am folosi un singur sistem, să spunem 4-2-3-1, iar la o grupă am avea doi atacanți foarte buni, nu poți să-l ții pe unul pe bancă doar pentru că te încăpățânezi să respecți sistemul. Nu mai are nicio logică în fotbalul de astăzi. Dinamica fotbalului profesionist nu mai stă într-un sistem fix. Se joacă în dublu sistem, cu dinamică diferită în faza ofensivă și în cea defensivă. În schimb, avem principii și reguli după care funcționăm.

Academia este împărțită în două zone: minifotbal și fotbal în 11. Minifotbalul are o organizare proprie, cu un coordonator dedicat. De la fotbalul în 11 începem să vorbim despre reguli și principii. Am încercat să fim pragmatici.

Nivelul nostru de selecție nu ne permite să avem cei mai talentați copii din România, așa că am ales o altă nișă: copii muncitori, pe care încercăm să-i dezvoltăm prin îmbunătățirea capacităților motrice de bază, astfel încât să le scoatem în evidență calitățile.

- Costel Enache

- Cu atâtea distracții la orizont, rețele de socializare, telefoane și așa mai departe, cum reușiți să-i țineți concentrați pe copii?
- Nu avem un secret și nici nu cred că l-a găsit cineva. Ba chiar mi-aș dori să existe o soluție. Am constatat că până și noi, adulții, suntem foarte atașați de device-uri. Mă surprind și eu, de multe ori, cu telefonul în mână căutând câte ceva. Înțeleg generația tânără, acesta este mediul lor social. E nevoie să-i ajutăm.

- Atunci, aveți vreun set de reguli?
- Avem reguli simple. Nu le luăm telefoanele noaptea, ar fi penibil, pentru că știm foarte bine că oricine poate avea două, trei sau patru telefoane. Încercăm să-i învățăm să folosească device-urile într-un mod pozitiv. De exemplu, când suntem la masă, lăsăm telefoanele deoparte și încercăm ca măcar în acea jumătate de oră să socializăm. Nu putem scoate device-urile din contextul actual, sub nicio formă. Putem doar să găsim direcții prin care să-i ajutăm să le folosească într-un mod productiv. Copiii își aleg singuri modul de dezvoltare și nu văd nimic rău în folosirea telefonului, atât timp cât acesta nu le distrage atenția de la ceea ce au de făcut.

Ce urmează pentru echipa mare a Bacăului: „Nu putem transforma clubul într-un «Făt-Frumos» peste noapte”

- Sezonul trecut ați terminat pe locul 9 în sezonul regular, apoi pe locul 2 în play-out. Dacă ar fi să acordați o notă sezonului, care ar fi aceea?
- După un joc, oricine poate fi antrenor. Ne dăm seama cu toții că am greșit anumite lucruri. Fotbalul trebuie analizat prin prisma argumentelor pe care le aveai înaintea competiției. Dacă aș nota sezonul raportându-mă la planificarea inițială, i-aș da un 9 sau chiar 10, pentru că am obținut mai mult decât ne-am propus. Dacă mă uit retrospectiv și mă gândesc că poate puteam face anumite lucruri mai bine, probabil i-aș da un 7. Relativitatea este foarte mare. Eu cred că ne-am autodepășit. Am avut 11 meciuri fără înfrângere, iar acea serie ne-a ajutat foarte mult și din punct de vedere mental. Am căpătat încredere, am jucat fără aceeași presiune și de acolo lucrurile s-au stabilizat.

- Se poate vorbi realist, sezonul viitor, despre play-off sau chiar promovare?
- Putem vorbi despre orice. Realist, însă, nu. Nu putem transforma un club într-un Făt-Frumos peste noapte. Mai sunt multe lucruri de pus la punct până să ne permitem un astfel de obiectiv. În același timp, dacă am terminat pe primul loc în play-out, e normal ca obiectivul sezonului următor să fie mai sus. Ar trebui să încercăm să atacăm play-off-ul. Putem spune asta, însă nu ar fi o tragedie dacă nu l-am prinde.

Poziționarea noastră geografică nu este dezastruoasă, ci una intermediară. Mă gândesc la Satu Mare, Suceava sau Oradea, care au deplasări groaznice.

Nu spun asta ca o critică la adresa actualului sistem competițional, dar cred că un campionat cu două serii ar fi mult mai realist din punct de vedere financiar și mai ușor de susținut. Un model asemănător cu cel din play-off-ul Ligii a III-a mi se pare revoluționar și foarte bine gândit.

Cred că ar funcționa și în Liga a II-a. Avem o țară destul de mare, iar infrastructura nu ne ajută. Bacău - Oradea, Bacău - Satu Mare înseamnă deplasări de 11-12 ore, pe foarte puțină autostradă. Dacă mai și pierzi, e groaznic să te întorci acasă după zece ore petrecute în autocar.

„Una dintre lecțiile învățate este că nu trebuie să pui etichete oamenilor”

- Fie din structura academiei, fie de la echipa mare, dacă ar fi să dați un nume de jucător care poate ajunge la o echipă importantă, la cine v-ați gândi?
- Mi-ar plăcea să răspund la întrebarea asta, dar nu o voi face, pentru că nu ar fi corect. Ar trebui să ne iubim toți copiii din academie în același mod și să le acordăm aceeași încredere. Dacă aș nominaliza un jucător, i-aș pune într-un fel o etichetă și i-aș dezavantaja pe ceilalți. În plus, nu cred că l-aș ajuta nici pe el. Am făcut multe greșeli în viață, și profesionale, și umane, iar una dintre lecțiile învățate este că nu trebuie să pui etichete oamenilor. Am cunoscut oameni despre care mi s-au spus multe lucruri și am fost surprins de calitatea lor. La fel și cu jucătorii. Mi-am schimbat părerea despre mulți dintre ei. Cariera unui sportiv este foarte fluctuantă și nu vreau să pun etichete unor copii. Lucrurile se pot schimba peste noapte. Adrian Ilie, „Cobra”, nu a fost la niciun lot național de juniori. Așa că nu voi spune niciun nume. Pot doar să spun că avem jucători de perspectivă.

- Aveți un discurs destul de echilibrat.
- Tocmai de aceea nu mă veți vedea foarte des prin presă. Extremele sunt mai atractive, dar acesta sunt eu.

- Este comunicarea o armă importantă în relația cu jucătorii?
- Mă bazez foarte mult pe comunicare. Cred că poate rezolva foarte multe probleme. Încerc să corelez și limbajul corpului cu ceea ce transmit verbal, deși încă nu stăpânesc perfect acest lucru. În situații tensionate mai pierd puțin controlul între cele două. Vârsta și anii de antrenorat m-au schimbat. Trecerea de la o echipă de seniori la o academie este una foarte mare. În academie, majoritatea antrenorilor de copii și juniori sunt propuși de mine și ar trebui să fiu un model pentru ei, măcar din punct de vedere al comunicării și comportamentului. Nu jignim jucătorii, nu veți auzi înjurături. Poate mai ridicăm tonul, ceea ce este firesc într-un mediu competitiv, care produce adrenalină, dar încercăm să rămânem decenți. Simt că m-am schimbat și că sunt mai cumpătat decât în trecut.

- Care sunt cele mai mari schimbări față de perioada în care v-ați început cariera de antrenor, la Roman?
- Accept greșeala mult mai ușor decât în prima parte a carierei. Am înțeles că fotbalul te expune și că nu poți evita greșelile. Nu mă supăr pe ele. Mă supără mai degrabă comportamentul și atitudinea. Acolo reacționez în continuare.

13 echipea pregătit, de-a lungul carieri de antrenor, Costel Enache: Laminorul Roman, Ceahlăul Piatra Neamț, Poli Iași, Dunărea Galați, România U18, România U19, FC Botoșani, Astra Giurgiu, Hermannstadt, Petrolul, U Cluj, Unirea Slobozia și FC Bacău.

„Conducerea este foarte echilibrată și nu așteaptă nimeni rezultate peste noapte”

- Există o presiune suplimentară din partea investitorilor de la Dedeman sau sunt mai degrabă un partener?
- Nu există presiuni. Conducerea este foarte echilibrată și nu așteaptă nimeni rezultate peste noapte. Proiectul a pornit de la ideea: „Vă punem la dispoziție toate condițiile, iar apoi așteptăm produsul final.” Suntem în construcție la toate nivelurile. Ne dezvoltăm, poate nu simultan pe toate palierele, dar încercăm să facem pași mici și echilibrați. Nu avem bagheta magică despre care vorbesc mulți antrenori. Avem doar consecvență în ceea ce facem.

- Este puțin copleșitor acest proces?
- Este, mai ales din perspectiva responsabilității față de jucătorii tineri. E imposibil să rămâi perfect echilibrat și să le oferi tuturor exact aceleași șanse. Poate noi credem că vedem lucrurile corect, dar știm că uneori sunt percepute diferit din exterior. Greșim în evaluări, în planificare, însă niciodată cu rea intenție. Putem evalua greșit un jucător sau putem considera că altul are o perspectivă mai bună. Tocmai de aceea proiectul nostru are și o componentă socială puternică. Încurajăm copiii să meargă la școală. Nu i-am învoit decât atunci când a fost absolut necesar. Între un meci și un examen, niciodată nu am pus meciul pe primul loc. I-am lăsat să meargă la școală. Știm foarte bine cum evoluează un copil de la 7-8 ani până la performanță și cred că toată lumea, în special părinții, ar trebui să înțeleagă că doar aproximativ 3% dintre cei care încep fotbalul vor ajunge să trăiască din acest sport. Datoria noastră este să-i avertizăm și să-i încurajăm să aibă și un plan B.

Nu știu dacă stau foarte bine cu imaginația. Sunt chiar mai confuz uitându-mă la ce se întâmplă în societatea de astăzi. Sunt războaie peste tot în jurul nostru, există foarte multe necunoscute din punct de vedere financiar, iar toate acestea influențează activitatea. Vorbeam mai devreme despre două-trei lucruri care ne-au dezechilibrat anul trecut și care nu erau prevăzute în buget.

Gândiți-vă că îți faci un plan și te trezești, într-un weekend, cum a fost unul din luna aprilie, că echipa mare este la Reșița, echipa de Liga a III-a la Rădăuți, tineretul la Constanța și echipa U17 la București. Vorbim despre patru deplasări într-un singur weekend, iar între timp costurile cu motorina, transportul, cazarea și masa aproape s-au dublat.

Sunt lucruri care influențează foarte mult activitatea, mai ales când vorbim despre un volum atât de mare. Nu pot face o estimare clară pentru următorii cinci ani, dar ce am simțit de când am venit aici este că am reușit mereu să păstrăm un echilibru. Chiar și atunci când au apărut probleme, s-au găsit resurse și am mers mai departe. Acum trei ani nu exista nicio echipă de seniori. Astăzi avem una în Liga a III-a și una în Liga a II-a.

Transformările sunt fantastice. Sigur, am avut și scăpări în planificare, ceea ce este normal atunci când construiești ceva orientat spre performanță. Corectând aceste lucruri, vom câștiga maturitate pe toate planurile. Cred că în doi-trei ani putem deveni un club matur, capabil să facă planificări pe termen lung, dar și realiste.

- Costel Enache