)
Articol de Alin Buzărin - Publicat marti, 07 iulie 2026 21:58 / Actualizat marti, 07 iulie 2026 21:58
Orice s-ar întâmpla, la un 2-2 care-ți oferă șansa prelungirilor cu campioana mondială, n-ai voie să iei gol pe contraatac în minutul 90+2!
Acum câteva zile scriam aici că națiunile africane au un soi de candoare tactică, de naivitate. Mă bazam pe ce-a pățit Congo cu Anglia și, mai ales, că Senegalul a avut 2-0 cu Belgia în minutul 86 și n-a putut evita prelungirile, apoi înfrângerea și eliminarea.
Aceleași simptome
Egiptul, echipă clar mult mai bună și decât Congo, și decât Senegal, aparținând arealului maghrebian al țărmurilor Mediteranei, nu zonei sub-ecuatoriale, părăsește Cupa Mondială în urma acelorași simptome.
Ce-i drept, nu în fața Angliei, nu a Belgiei, ci în fața ui Messi. Mo Salah și ai săi n-au avut 2-0 chiar până în minutul 86, ci doar până în minutul 79. În acel moment li s-a terminat combustibilul și au căzut, au părut că se sperie de pleașca de a elimina Argentina.
Leo nu părea deranjat de prelungiri
Au fost înghesuiți egiptenii, au luat două goluri, dar după egalare sud-americanii se cam stinseseră, păreau că nu-i deranjează prelungirile, pe care le-au practicat și contra Capului Verde (tot Africa!), atunci când au jucat la fel de prost ca astăzi.
Ce faci în acel moment, în minutul 90+2, cu 7 minute de prelungire dictate (inițial) de arbitrul francez?
Praștia lui David
În mod normal stai în banca ta, aștepți să treacă minutele. Dar Egiptul s-a aruncat în față, ba chiar a cerut (fără temei!) și un penalty. Din mingea aceea pierdută la 85-90 de metri de poarta proprie, africanii au luat gol!
Contraatac-fulger, finalizare Enzo Fernandez. Așa cum contraatacaseră și ei la golul doi și la golul de dinainte de golul doi, cel anulat. Dar legea nescrisă a fotbalului spune că îl surprinde pe contraatac cel mic pe cel mare, nu ce mare pe cel mic. Contraatacul e o praștie a lui David în fața lui Goliat.
O mai pățiseră...
Egiptul mai dăduse o epocală dovadă de naivitate, înainte de faza penaltyului ratat de Messi. La șase minute după un nesperat 1-0 cu Argentina, au fost iarăși surprinși pe contraatac și faza a ajuns la Tagliafico, pentru acea „jumătate” de fault în careu.
Iarăși, în propria jumătate de teren erau doar vreo doi-trei „faraoni”, restul, ispitiți de mirajele deșertului, atacau....
Fără „fault tactic”
La „carte” scrie că atunci când ești în avantaj sau când îți convine rezultatul (2-2 cu campioana mondială în minutele de prelungire convine oricăror locuitori ai acestei planete!) stai cu opt-nouă oameni în spatele mingii, închizi culoarele, ai grijă să treacă timpul.
Dacă totuși te-ai dus în față și „te-au prins”, pe cei 80-90 de metri rămași până la poarta ta, faci un fault tactic. Și ce dacă iei galben? Mai are vreo importanță?!
Seva Africii, rigoarea celorlalți
Păcat de Egipt, păcat de Senegal, păcat de Congo, păcat și de Capul Verde. Un fir de sevă a fotbalului vine de ceva vreme dinspre Africa, însă e nevoie de mult mai multă rigoare.
A trecut aproape un veac până când fotbalul european (și sud-american, naționalele „latino” sunt alcătuite tot din oameni cu locul de muncă pe Bătrânul Continent) a înțeles că rigoarea e cea care câștigă trofee. Naivii sunt admirați pentru temeritate, dar sfârșesc jeliți pentru că au pierdut.
