A jucat cu gheata tăiată în Portugalia - Spania: explicația detaliului bizar

În momentele în care Pedro Neto își ținea gheata în mână, reclamând că ar fi fost faultat, un detaliu inedit a ieșit în evidență: încălțămintea lui părea ruptă la spate. Unii spectatori s-au întrebat dacă acel contact i-a sfâșiat gheata, dar nu a fost cazul. Încălțările lui Neto erau decupate intenționat dinaintea meciului.

+12 FOTO

Neto nu este primul care a apelat la un astfel de truc pentru a gestiona efectele unei afecțiuni medicale.

De-a lungul anilor, au mai fost zăriți purtând ghete decupate Philippe Coutinho, Mats Hummels, Daniele De Rossi și Roberto Firmino.

Maladia Haglund, motivul pentru care fotbaliștii își decupează ghetele la călcâi

The Athletic a prezentat cea mai probabilă explicație: acei fotbaliști se confruntă cu maladia Haglund, o afecțiune a călcâiului caracterizată printr-o proeminență osoasă pe partea posterioară a acestuia, unde se inserează tendonul lui Ahile.

Acea deformare poate produce dureri mari în momentul în care irită în mod repetat țesutul moale care o înconjoară și duce la inflamarea bursei retrocalcaneane, un sac cu lichid situat în spatele călcâiului.

Bartholomew Hudson-Gill, fizioterapeut în cadrul clinicii Opus Biological din Londra, specialist în recuperarea fotbaliștilor de elită, a explicat, pentru sursa citată, în ce constă această maladie:

„Acea bursă funcționează, practic, ca un amortizor de șocuri. Tendonul devine mai gros, bursa se irită, iar apoi începe să fie afectat și osul. Jucătorii pun tot mai multă presiune pe acea zonă, iar durerea crește. Acea sensibilitate duce la modificări ale structurii osoase, ceea ce amplifică și mai mult durerea”.

Prin decuparea părții din spate a ghetei se încearcă reducerea presiunii asupra călcâiului și limitarea simptomelor.

În cuvintele specialistului citat, „împiedică gheata să mai preseze fizic tendonul și osul, oprind astfel iritația”.

Cum se tratează și experiența autorului: „Recuperare lentă și dureroasă”

În cele mai multe situații, acest sindrom ajunge să fie gestionat, nu eliminat complet. În cazul fotbaliștilor, se încearcă reducerea presiunii din acea zonă și calmarea tendonului și a gambei, înainte de trecerea la exerciții menite să recupereze forța musculară și să construiască rezistența necesară efortului depus la fotbal.

Printre metodele de tratament se numără modificarea ghetelor, fizioterapia, terapia cu unde de șoc, injecțiile și adaptarea nivelului de efort.

La operație se ajunge doar dacă tratamentul conservator nu dă roade, dar în general se încearcă evitarea ei. Intervenția presupune îndepărtarea nodulului osos și, la nevoie, a secțiunilor deteriorate ale tendonului.

Cu această afecțiune se confruntă chiar unul dintre autorii articolului publicat de The Athletic, Stuart James.

Acesta a povestit, din proprie experiență, cum „în zilele bune, era doar o durere surdă. Dar în zilele rele, călcâiul îmi zvâcnea pur și simplu și mi se făcea groază să mă încalț cu orice fel de pantof care avea spatele rigid”.

El a ales să fie operat pentru a trata problema, a relatat cum „recuperarea a fost lentă și dureroasă” și că resimte durere și în prezent, la 8 luni după intervenție.

„Ulterior, mi s-a propus o a doua operație, care presupunea detașarea tendonului lui Ahile, îndepărtarea unei porțiuni mai mari de os și apoi reatașarea tendonului. Nu, mulțumesc!”, a povestit jurnalistul.