Ruptură majoră în Brazilia: „Te rogi ca un gringo, joci ca un gringo” » Explicație neobișnuită pentru eliminare: „Protestantismul ne duce de râpă! Trebuie afemeiați și bețivi”

„Brazilia era mai bună când jucătorii săi erau afemeiați, bețivi și ușor ieșiți din formă. Cu alte cuvinte, când se comportau ca niște catolici”, scria pe rețelele de socializare „Institutul pentru Studii Hispanice”, un „think tank”, care susține că „sterilizarea protestantă evanghelică le-a dezumflat mingea, le-a ruinat samba și le-a anihilat farmecul”.

Unii au acuzat că așa numitul „creștinism renăscut”, o denominare protestantă, import cultural din Statele Unite, ar fi rădăcina problemei. „Te rogi ca un gringo, joci ca un gringo”, a fost un slogan transformat în memă, care face înconjurul rețelelor sociale.

Times notează că de la ultimul trofeu al Braziliei la Cupa Mondială, un 2-0 împotriva Germaniei în finală, în 2002, țara a trecut printr-o schimbare religioasă semnificativă. La acea vreme, aproape 80% dintre brazilieni se declarau catolici. Această cifră a scăzut la aproximativ 55% la cel mai recent recensământ. În 2002, doar 15% din populația braziliană se considera evanghelică sau protestantă, iar acum procentul depășește 25%.

100 de milioanede brazilieni se declară catolici, cei mai mulți dintr-o singură țară păstorită de Vatican

Neymar, cel mai vizibil protestant

Creșterea protestantismului a fost deosebit de vizibilă în lotul național al Braziliei, unde cel puțin 20 din cei 26 de jucători sunt creștini evanghelici.

Exemplul cel mai evident este Neymar, care avea o reputație de playboy, înainte de a fi botezat și „născut din nou” în 2017. De „cealaltă parte”, căpitanul Marcos „Marquinhos” Aoás Corrêa și vedeta de la Real Madrid, Vinicius Junior, sunt cunoscuți ca fiind catolici practicanți.

Majoritatea evanghelicilor din lotul actual sunt adepți ai neo-penticostalismului, o ramură a creștinismului cunoscută pentru posturile de televiziune prozelitiste și venerarea deschisă a bogăției materiale. Creșterea extraordinară a acestei credințe în ultimele două decenii ar fi „alimentat schimbări structurale în societatea braziliană” care au pătruns și în fotbal, a declarat pentru The Times Andre Pagliarini, un istoric brazilian de la Louisiana State University.

Enrdrick și Alisson îl consolează pe Neymar, după eliminarea de la CM 2026. Niciunul nu a urcat în avionul de Rio / Foto: Imago

Într-un interviu acordat după înfrângerea cu Norvegia, Endrick, care a ratat o ocazie crucială de gol, a declarat că a știut că Dumnezeu a fost de partea sa pe tot parcursul meciului. „A fost un moment în care aș fi putut face mai bine. Nu am reușit, dar îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru oportunitate”, a spus el.

O perspectivă care a stârnit rumoare în Brazilia: „Mi-aș dori atât de mult ca jucătorii echipei naționale să simtă responsabilitatea catolică: iertarea păcatelor, pocăința, penitența... vinovăția evanghelică este prea conformistă și permisivă; ei externalizează totul către Dumnezeu și nu își asumă nicio responsabilitate”, a postat Pedro Rosano, un jurnalist sportiv brazilian.

Mulți dintre cei care dau vina pe creștinismul evanghelic pentru eșecurile Braziliei pe teren sunt nostalgici după „epoca de aur” a echipei naționale din anii 1960-1970, când mai mulți jucători vedetă au ajuns celebri venind din cele mai sărace favele ale Braziliei.

Pe teren, jucătorii aveau un stil de joc ofensiv, celebrul joga bonito, fiind celebri și pentru veselia lor, iar unii atât pentru apetitul lor culinar, precum și cel sexual. Petrecerile brazilienilor, indiferent că s-au numit Ronaldo sau Ronaldinho au rămas antologice.

Imagini cu Pele de la Campionatul Mondial din 1958, foto: Guliver/gettyimages

„O viață echilibrată între fotbal, samba și femei frumoase”

Carlos Alberto „Capita” Torres, căpitanul legendarei echipe a Braziliei care a câștigat Cupa Mondială în 1970, a declarat într-un interviu din 2010 că secretul a fost un mix de „fotbal, samba și femei frumoase”. Toți jucătorii vedetă din acea echipă, inclusiv Pelé și Roberto Rivellino, au fost catolici.

„Generațiile de aur ale Braziliei au provenit dintr-o cultură fotbalistică ce prețuia «coletivo», ideea că echipa era mai presus de orice jucător”, notează sursa citată. „Capita” reproșează acum accentul pus pe individualism, considerat o virtute protestantă, departe de etica comună a brazilienilor „vechi”.