Ce păcate plătește Istvan Kovacs?

Așadar, Istvan termină al doilea Mondial consecutiv al său, începând să-și facă bagajele pentru repatriere la fix două săptămâni de la ultima sa prestație, meciul Iordania - Argentina 1-3, la 28 iunie.

La acesta, 2026, a prins două meciuri, amintitul plus Tunisia - Japonia 0-4. La precedetul, Qatar 2022, n-a prins niciunul, însă a mânuit cu pricepere de vreo șapte ori tabela cu schimbările, mijlocul de producție al arbitrului de rezervă.

Idolul lui Burleanu

Careianul are o grămadă de susținători, în frunte cu însuși președintele FRF, care a afirmat public că Istvan e cel mai mare arbitru român din istorie. Nu ne mirăm, cartea de istorie a lui Burleanu e subțire ca foița de țigară și începe odată cu regula U21, așadar nu-i cuprinde pe Andrei Rădulescu, Rainea, Igna, cu toții prezenți la Mondiale.

Dar pe lângă întâistătătorul de la Casa Fotbalului, Istvan mai are și alți fani, care au tot sperat, au tot ieșit în public spunând că „al nostru” va prinde o semifinală, finala mică sau chiar finala mare, pentru că..., datorită faptului..., deoarece..... Frazele laudative, pe post de argumente infailibile, se subînțeleg.

Alte... neajunsuri

Iată însă că vine lista scurtă și, conform chibițărilor celorlalți, ale cârcotașilor autohtoni care nu-l au deloc la pipotă, Istvan nu figurează pe ea. Acolo se află 13 arbitri, 6 europeni și 7 ne-europeni, dar nu și „al nostru”.

Firește, lipsesc și alte nume mari, Turpin, Letexier, Oliver, Zwayer, dar aceștia fie au condus meciuri din fazele superioare, fie sunt „parte” (prin naționalitate) la ce urmează, semifinale și finale. Kovacs nu are niciunul dintre aceste „neajunsuri”, prin urmare înseamnă că are altele.

Istvan Kovacs, arbitru la Barcelona - Atletico Madrid, foto: Imago

Amintiri cenușii

Au fost niște meciuri europene după care Kovacs a fost criticat, dar nu e singurul aflat în această situație. Poate însă că au precumpănit și numeroasele sale „acrobații” din campionatul intern, de regulă direcționate către aceeași echipă. Ani la rând, spre CFR.

Scandalurile indigene nu rămân între fruntariile țării, există „mașini de tradus”, informațiile ajung unde trebuie. Dacă la UEFA există un Theodoridis, ditamai secretarul general, cumnat cu Vassaras, căruia probabil că îi funcționează „google translate” selectiv, la FIFA aceste „motoare” lucrează fără cusur, se află totul. Absolut totul, de vreo 15 ani încoace!

Care e realitatea?

Revenim în tabăra fanilor necondiționați ai lui IK. Aceștia vor spune că la CM 2026 favoritului i s-a încredințat meciul cu numărul 1000 din istoria Mondialelor, Tunisia - Japonia, unde însuși Collina i-a dat echipament cu dungulițe jubiliare aurii. Și că apoi Kovacs (care a condus în ultimii ani toate cele trei finale ale competițiilor europene de club) a avut onoarea de a-l arbitra pe Messi.

Poleite cu borangic, afirmațiile „fanilor” impresionează. Dată spoiala la o parte vedem că Tunisia - Japonia, dincolo de aspectul jubiliar (o întâmplare mai degrabă), a fost un meci modest, cu o singură echipă pe teren.

Apoi că în „meciul lui Messi”, Messi n-a evoluat de la început, intrând pe teren abia după o oră de joc. Și că Iordania - Argentina însemna o întâlnire aproape între o echipă deja eliminată și una deja calificată. Adică fără niciun fel de miză.

„Marginalizat”, cuvântul potrivit

Fiecare interpretează cum vrea, lustruind statuia lui Kovacs sau dând cu ranga în soclul acesteia. Însă doar două meciuri la două Mondiale, și acelea periferice, înseamnă foarte puțin, iar probabil că Pierluigi Collina are argumentele sale.

În mod cert nu i le va dezvălui nici lui Burleanu, nici lui Vassaras, nici măcar lui Kovacs. E clar de ce. Cu toții le știu și e mai bine să nu-și mai amintească în public despre ele.

Bine ai revenit acasă, Istvan, meleagul strămoșesc te așteaptă cu brațele deschise și cu toate obiceiurile autohtone în plină stare de funcționare!