Iar ne-am julit de Europa, dar noroc că ne „dezvoltăm”

Nu în grupele principale, nu cu mari forțe, poate cu excepția norvegienilor de la Brann, ci tot prin „preliminare”, unde CFR și FCSB au și debutat, direct în turul secund.

Din 12 puncte puse în joc am luat numai două, unul cu mare noroc, U Cluj reușind să salveze un meci în care Brann conducea cu 2-0 și a crezut că poate s-o lase mai moale, schimbând jumătate de echipă. Bravo „Șepcilor Roșii”! Dominați categoric, băieții lui Bergodi au crezut până la capăt. Puteau chiar să și câștige.

Dar una peste alta, concluzia e ca o pilulă amară, am luat doar 16,6% din puncte. Adică, cel puțin pentru prima manșă, am încasat-o rău.

Unii spun că e o altă săptămână neagră pentru fotbalul nostru, alții că nu e nimic pierdut, până la urmă. Corectă și varianta optimiștilor, teoretic, oricare dintre echipele românești pot întoarce soarta calificării. Mai ales că Universitatea Craiova și CFR Cluj joacă acasă cu Levski Sofia, respectiv FC Alashkert, cu care porniseră favorite din start.

Și, până la urmă, fotbalul a scris atâtea povești despre imposibilul posibil. Așa că și "U" ar putea să spargă gheața norvegiană, (personal nu cred), iar FCSB, ce să mai zicem, e oricum mult mai bună decât letona FK Auda. Așa că putem să nu ne facem griji, săptămâna viitoare o să fie bine ca să nu fie rău.

Între timp, acasă, lucrurile stau chiar și mai „bine”. Tocmai ce am aflat că la Liga 2, din 22 de echipe înscrise, cu greu (CS Dinamo a fost rechemată din Liga 3 ca să iasă bine la număr), 10 nu au drept de promovare în Superligă. Un nou record.

Iar Hermannstadt, una dintre cele 12 care ar avea dreptul să revină în primul eșalon, abia respiră, de nu se știe nici dacă va putea să mai prindă zorii competiției. Fiindcă lucrurile merg din plin, avem un fotbal care se lăfăie financiar și valoric, nu?!

Cum să nu creștem Liga 2 de la 20 de echipe la 22, cum să nu strângem cu arcanul 96 de formații la Liga 3?! Că doar suntem puternici, stabili și predictibili spre tot mai bine, nu-i așa? Sau cel puțin asta este situația pe care FRF o fardează în rapoartele către UEFA. De ce? Fiindcă în baza lor vin milioane de euro, că deh, dezvoltăm fotbalul, nu?!

Concordate preventive, insolvențe, cluburi private, ori mai mult sau mai puțin publice, ținute în viață de aparatura politică, datorii, inclusiv tot la stat, care se rostogolesc an de an și devin tot mai mari. De fapt asta e în spatele rapoartelor FRF, dar nu mai contează.

Avem și departament de licențiere, cu vreo 10 angajați, dar unde se aude că muncesc numai vreo doi. Se fac rapoarte, situații, în care se spune că sunt cluburi stabile financiar, dar după câteva zile unele dintre ele intră la adăpostul concordatelor sau al insolvențelor. Dar nici asta nu mai contează!

Cei de la Casa Fotbalului se bat cu pumnii în costume că nu iau bani de la stat. Fals! Fiindcă dacă s-ar face o analiză simplă s-ar vedea că vreo 70-80% din fotbalul românesc de la Liga 1, până la ala feminin și de sală, este ținut în viață de primării și consilii locale.

Zeci de milioane de euro de la stat, ca FRF să poată raporta cifre mari la numărul de jucători pe hectarul de gazon. Și pentru asta, cum spuneam, Burleanu și compania încasează alte milioane de la Europa asta, care tocmai ce ne-a julit încă o dată. Cum o fi?! Profită sau nu FRF de bani publici?!

Nu știu ce va fi săptămâna viitoare la returul din cupele europene. Și nici câte echipe vor termina sezoanele în Liga 1, Liga 2 sau Liga 3. Sau când va face implozie fotbalul ăsta predictibil și sustenabil.

În care s-a ajuns la aberații de contrate de 4-5.000 de euro la Liga a 3-a, 10-12.000 de euro la Liga a 2-a și 20-25.000 de euro în Superligă. Pentru ce? Pentru jucători care produc mai mult panică decât performanțe. Ce, că iau campionatul și Cupa și mai ajung din când în gând prin grupele Europa League sau Conference League? Dăm foc la bani. N-ar fi o problemă dacă ar fi privați, e treaba lor! Dar sunt si publici. Mulți.

Un singur lucru e cert. A spus-o Alexandru Chipciu, comentând nivelul și creșterea fotbalului norvegian: „Cu siguranță, ei fac ceva bun și noi ceva greșit”. Și nu se referea doar la meciul U Cluj- Brann.