)
Articol de Ionuţ Iordache - Publicat duminica, 26 iulie 2026, 14:30 / Actualizat duminica, 26 iulie 2026 14:49
Cum „perfecțiunea” adusă de VAR și AI ne va schimba cu totul modul în care vom gândi și trăi
Priviți imaginea de mai sus. O mulțime de oameni se uită la un ecran, să se convingă dacă „a fost sau nu a fost”. Jucători, antrenori, chiar și persoane de la securitate și asistență medicală!
Arbitrul nici nu se mai vede, nici nu mai contează. Așa arată viitorul fotbalului perfect.
Putem să îi spunem în multe feluri lui Istvan Kovac. Arogant, enervant, certăreţ sau „strică-chef”, cum l-a catalogat colegul Alin Buzărin în editorialul său de azi.
Dar el este cel mai bun arbitru român al momentului, chit că ne place sau nu să recunoaștem, cu un palmares fantastic.
Și totuși, la meciul Dinamo - Universitatea Craiova 5-1, pe teren nu a fost Istvan Kovacs cel pe care îl știm. Așa cum nu mai este de mai mult timp: parcă devine din ce în ce mai nesigur.
O prestație fragmentată, în care judecata de pe teren a fost mai mereu corectată sau dictată din cabina VAR.
De ce a greșit Kovacs atât de mult?
Răspunsul ar putea fi simplu: că nu a fost niciodată vreun mare arbitru, că „și-a luat-o în cap” sau că trece printr-o criză de formă.
Dar cred că răspunsul e mult mai adânc. Nu e doar o criză de arbitraj, ci o avanpremieră a felului în care ne predăm cu toții confortului tehnologic.
Legea efortului minim
Kovacs ezită tot mai mult în ultimul timp pentru că știe că are o plasă de siguranță.
Neuroștiința ne oferă o explicație simplă: deși reprezintă doar 2% din greutatea corpului, creierul consumă peste 20% din energia organismului.
Din punct de vedere evoluționist, creierul este un organ al economiei extreme. Dacă îi oferi o cale prin care să nu mai consume glucoză și oxigen pentru a lua decizii grele sub presiune, o va accepta instantaneu.
În psihologie, fenomenul se numește descărcare cognitivă. Ne descărcăm memoria pe telefon, orientarea pe GPS și decizia pe algoritmi.
Încrederea orbitoare în mașină
Meciul de vineri poate fi privit și ca un experiment sociologic televizat. O mostră din cum va arăta umanitatea în era Inteligenței Artificiale.
Psihologii vorbesc adesea despre „automation bias” — tendința noastră subconștientă de a favoriza decizia unui sistem automatizat și de a ne pune la îndoială propriile simțuri.
Asta am văzut la Kovacs pe teren: o ezitare umană în fața autorității supreme a ecranului.
Dinamo - Craiova ca laborator al erei AI
VAR-ul din fotbal este doar varianta Beta a ceea ce urmează să ni se întâmple nouă, tuturor, în viața de zi cu zi.
Până ieri, omul trebuia să gândească, să analizeze, să riste și să își asume greșeala. Astăzi, arbitrul așteaptă confirmarea VAR, iar scriitorul, medicul sau inginerul așteaptă confirmarea ChatGPT.
Mâine, nu vom mai mișca un deget fără ca un algoritm să ne valideze intenția.
Curajul de a fi imperfect
Când Istvan Kovacs merge la ecranul de pe marginea terenului, nu el verifică faza. Ecranul îl verifică pe el.
Arbitrul devine o simplă curea de transmisie între o cameră video și mulțime. A uitat să mai fie liderul din teren, pentru că tehnologia i-a răpit curajul de a fi imperfect.
Un viitor în care privim doar spre ecran
Ceea ce i s-a întâmplat lui Istvan Kovacs într-un derby din Superligă este avanpremiera vieții noastre viitoare.
Cu fiecare decizie pe care o lăsăm în seama unei tehnologii — fie ea VAR, AI sau un simplu algoritm de navigație —, ne atrofiem câte o bucată din creier.
Plasa de siguranță e întinsă. E comodă și promite o lume fără greșeli umane.
Dar prețul pe care îl plătim este uriaș: un creier în stand-by și o umanitate care așteaptă, cu mâinile la urechi, ca un ecran să-i spună ce are de făcut.
