Drăguș între fotbal și bani

Mo Salah a fost întâmpinat ca un erou pe țărmul sudic al Mării Negre. Mii de oameni la aeroport, primire regească. Egipteanul e, probabil, cel mai mare fotbalist din toată istoria Trabzonului. Probabil că în săptămânile și lunile următoare fiecare clipă a vieții lui Mo va fi relatată entuziast de presa turcă, extrem de pricepută la așa ceva. E de presupus că reporterii turci nu și-au strâns echipamentele de la aeroport, pentru că azi-mâine, din clipă în clipă, e anunțată sosirea lui Darwin Nunez.

Un nou împrumut?

Unde să joace, în avanposturile Trabzonsporului, Drăguș? În locul lui Salah? În locul lui Nunez? Denis n-a jucat nici anul trecut, când numele din atac nu erau nici pe departe așa sonore.

A fost împrumutat, jumătate de sezon la Eyupspor, cealaltă jumătate la Gaziantep, echipe periferice ale Turciei. Probabil că asta se va întâmpla și acum, un împrumut la cine-o avea nevoie, dar e de presupus că mai încolo, pe la început de septembrie, spre finalul perioadei de transferări.

Îi leagă doar salariul

Ca să-i arate că nu mizează în niciun fel pe el, Trabzonul nu l-a folosit pe Drăguș în meciurile amicale ale verii, ba la ultimul dintre acestea atacantul echipei naționale a României nici măcar n-a fost prezent, a făcut un drum în țară.

E limpede că Trabzon și Drăguș nu mai sunt legați prin nimic altceva decât prin salariul anual de 1,5 milioane de euro. Pe care românul e bucuros că-l încasează, iar clubul turc n-are încotro, trebuie să-l achite, conform contractului.

Să devină al altcuiva

Fotbalistic vorbind, din perspectiva unui jucător de 27 de ani, titular incontestabil în atacul reprezentativei României atunci când e valid și are meciuri în picioare, Denis ar trebui să plece undeva unde să joace meci de meci.

Nu împrumut, pentru că acele cluburi care l-ar lua știu că relația e una vremelnică. Definitiv. De tot. Să devină jucătorul altcuiva, nu al Trabzonului, unde e clar că toate ușile sunt închise.

În căutarea încrederii

Nu se știe dacă la FCSB, unde deja s-a vorbit de sute de ori despre un posibil transfer. Nu e clar nici dacă la CFR Cluj, alături de „nășicul” Șumudică, în caz că va semna.

Undeva unde să fie respectat și reconsiderat ca fotbalist, ca golgeter. Unde să-și recapete încrederea în sine, pe care e greu de crezut c-o mai are.

E Boutoutaou mai bun ca el?

Două sunt impedimentele. Primul, că Trabzonul nu-l lasă să plece fără sumă de transfer. Așa sunt turcii. Nici nu te bagă să joci, dar nici nu-ți dau drumul gratis. Dar acest inconvenient poate că s-ar rezolva, s-o găsi cineva să dea un milion li ceva Trabzonului, poate chiar mai puțin în urma negocierilor.

Chiar așa, dacă FCSB a dat 1,35 milioane pe Boutoutaou din liga a treia franceză, nu poate da o sumă similară și pe atacantul naționalei României?

Test de maturitate

Și al doilea inconvenient, totodată cel mai mare. Salariul. Nimeni, nici FCSB, nici altcineva nu-i plătește milionul și jumătate pe care-l are acum în Turcia. Poate dacă ar veni liber, cu niște bonusuri, să se apropie cât de cât. Dar, dacă trebuie achitat și transferul, atunci e foarte greu. Aproape imposibil.

De aceea, cu maturitatea celor 27 de ani ai săi, din postura de tată a doi copii, Denis trebuie să realizeze că ieșirea din acest con de umbră e posibilă doar dacă acceptă o leafă mai mică, dar joacă, dă goluri, revine practic în fotbal. Se resetează pentru echipa națională, dar în primul rând pentru sine însuși.